Political puzzles and answers

2012-02-13T16:10:00.001+02:00

A very interesting lesson about Education, (Social) Entrepreneurship, Psychology, Culture and Determination.

9/11 throughout History

2011-09-11T16:12:00.000+03:00

On this tragic day for the global society in which we live, that change not only international relations, but also mentalities and economies, it thought it might be interesting to take a look back in time and see what happened throughout the centuries on this day… And I was very surprised to find some (many) relevant moments. Here’s a selection:

2007: Russia tests the largest conventional weapon ever: the Father of all bombs

2001: The World Trade Center attacks in New York

1997: 14 Estonian soldiers die in the Kurske tragedy, drowning in the Baltic Sea

1997: NASA’s Mars Global Surveyor reaches Mars

1988: The St. Jean Bosco massacre takes place in Port-au-Prince, Haiti

1982: The international forces that were guaranteeing the safety of Palestinian refugees following Israel’s 1982 Invasion of Lebanon leave Beirut. Five days later, several thousand refugees are massacred in the Sabra and Shatila refugee camps

1978: U.S. President Jimmy Carter, President Anwar Sadat of Egypt and Prime-Minister Menachem Begin of Israel meet at Camp David and agree on the Camp David Accords for a framework for peace between Israel and Egypt and a comprehensive peace in the Middle East

1973: A coup in Chile headed by General Pinochet topples the democratically elected president Salvador Allende. Pinochet remains in power for almost 17 years

1961: Foundation of the World Wildlife Found

1944: World War II – The first Allied troops of the U.S. Army cross the western border of Germany

1941: Charles Lindbergh’s Des Moines Speech accusing the British, Jews and the Roosevelt administration of pressing for war with Germany

1941: Ground is broken for the construction of the Pentagon

1940: George Stibitz performs the first remote operation of a computer

1802: France annexes the Kingdom of Piedmont

1609: Henry Hudson discovers Manhattan Island and the indigenous people living there

1297: Battle of Stirling Bridge: Scots jointly-led by William Wallace and Andrew Moray defeat the English

I deliberately omitted several plane and helicopter crashes from the list and a few hurricane disasters.God bless the U.S.A.

A1 & A3

2011-04-08T18:05:00.001+03:00

. . .

Tipuri de hàrtie, ad litteram...

Păcăleală de 1 Aprilie

2011-04-01T00:00:00.002+03:00

Din câte am auzit, mâine, 1 Aprilie, vom ieși (sau dacă citiți după această dată: am ieșit) din criză, motiv pentru care aș dori să propun următoarele scheme și să fac două-trei precizări.

E drept că cei de la Guvern au spus că vom ieși din "recesiune", nu din "criză", iar mass-media a preluat greșit că "vom ieși din criză". Adevărul este că și unora și altora le-a convenit formularea imprecisă: Guvernul a zis că păcălește lumea (proștii) lăsând să creadă că ieșirea din recesiune e tot una cu ieșirea din criză, iar mass-media poate să dramatizeze ca de obicei, mai mult.

Ieșiri din și intrări în recesiune se produc foarte des… De cele mai multe ori fără crize. Nu aș dori să intrăm în detalii asupra variabilelor și indicatorilor care determină și ne indică intrarea în recesiune (ca scăderea cererii și a consumului, creșterea șomajului)… nu acesta este obiectivul. Cu ajutorul Figurii 1, vreau însă să arăt că recesiunea începe imediat după punctul Max (Vârful).

Fără a intra în detalii, putem spune că recesiunea este reprezentată de segmentul dintre Max și Min – "Contracție economică". În cazul României, cu aproximație, acest segment reprezintă o scădere de 8% a economiei, față de anii buni 2007-2008 când încă aveam creștere economică.

O definiție acceptată în mod unanim asupra ieșirii din recesiune este următoarea: se consideră că o economie iese din recesiune după două trimestre consecutive de creștere economică. Însă aceasta este o definiție tehnică. Iar pentru România, ar fi bine să fie doar tehnică, pentru că la +0,1 este o aberație să spui că ai ieșit din recesiune. Va să zică, după ce am atins punctul Min, începem să urcăm pe versantul din dreapta, adică în segmentul de "Creștere (Expansiune) economică".

Pentru moment am crescut cu +0,1, atenție, față de punctul Minim! Adică, am recuperat ceea ce e între Q4 2010 și Q1 2011 – aria verde (Figura 2).

Așadar, mai e cale lungă până am reveni la punctul Max, vârful de dinainte de criză (trapezul portocaliu).

Cât despre acel segment care se numește "Prosperitate", Dumnezeu cu mila, pentru că asta ar însemna să depășim nivelul de dinainte de criză…

Ce am vrut să evidențiez cu aceste "desene"? Că mai e cale lungă până am ieși din criză "pe bune", în adevăratul sens al cuvântului.

Chiar dacă acel +0,1 ar fi real și nu scos din pix la Victoria și INSSE, la nivel individual sau în mediul privat îmbunătățirea este 0 (Ø) pentru că, de exemplu, un angajator are nevoie de mult mai mult decât un +0,1 ca să prindă curaj și să înceapă să angajeze la câteva luni (între 6 și 12 în mod normal), după ce s-a convins că economia continuă să crească… Din nou, nu intrăm în detalii asupra multiplicatorilor și indicatorilor…

Așa că: Păcăleală de 1 Aprilie.

Over & out!

Addendum:

Studiu de caz: mafia licitatiilor publice

2011-02-27T19:27:00.001+02:00

Emil Hurezeanu povesteşte prin ce a trecut un cunoscut de-al său, om de afaceri neafiliat politic, ce avea prima şansă la o licitaţie pentru lucrări publice. Video-ul spune totul… Aprofundăm subiectul şi tragem concluziile în viitorul apropiat.

Copyright: RealitateaTV; Emisiunea: Bursa Pariurilor 24 Februarie 2011

La Mulţi Ani!

2011-01-01T22:08:00.000+02:00

Cu puţin înainte de 00.00, 01.01.2011, stăteam fericit la masă şi lopătam, în mod total nesănătos, dar în respectul tradiţiei româneşti, mâncarea pe sub nas. Până când televizorul a ajuns pe Antena 3 unde concertul din Piaţa Prostituţiei, pardon Constituţiei, m-a captivat şi mi-a stricat atât sfârşitul, cât şi începutul de an. Se spune că ar fi fost vreo 20.000… Am dubii în privinţa acestui număr, uşor exagerat, aşa că pentru a fi mai sigur aş merge pe un 10.000, rotund…

Deci vreo 10.000 oameni au ieşit pe un ger crunt, ore în şir, ca să vadă cum Andreea Bănică se freacă de unu' (probabil de frig) şi să asculte una dintre puţinele şi jalnicele prestaţii din 2010 ale lui Dan Batman, iar de-a lungul întregului 2010, când a fost vorba de un protest pentru a-şi apăra propriile drepturi şi salarii, nu s-au strâns nici măcar 1000-2000 bucureşteni?!?! La 20-30°C au venit numai "provice people" de la Oradea, Timişoara, Iaşi, Constanţa, pentru că micii parizieni nu puteau să coboare în faţa blocului sau să ia metroul două staţii pentru a nu pierde 25% din leafă… Păi d'aia n-are ursul coadă stimaţi bucureşteni…

În altă ordine de idei, vă urez un sincer şi călduros La Mulţi Ani tuturor! (bucureşteni incluşi). Multă sănătate şi prosperitate pentru anul care tocmai a început!

Fireworks by ~chalee-80 on deviant ART

P.S.: A nu se înţelege că am ceva cu bucureştenii, dar nu pot să nu subliniez anumite incongruenţe de acest gen. Iar cele afirmate au fost la nivel macro / social, nu individual.

Sărmăluţele

2010-12-05T19:24:00.000+02:00

Am mai atins tangenţial subiectul patriotismului, iar cu ocazia Zilei de 1 Decembrie, deşi scriu cu o mică întârziere, îl readuc în prim-plan cu un exemplu concret de comportament onorabil, care pe mine personal m-a impresionat enorm, în mod pozitiv, nu negativ precum afirmaţiile bozgorului Laszlo Tokes, europarlamentar "român" care a spus că 1 Decembrie e o zi de doliu pentru el… Dar despre UDMR şi revizionismul maghiar care persistă pe nedrept la aproape un secol discutăm cât de curând, nu acum…

Sunt câteva mari centre instituţionale în Europa: Strasbourg, Bruxelles, Luxembourg, Haga, Frankfurt. Am avut ocazia anul acesta să cunosc câteva persoane, tinere; adevăraţi intelectuali români, nu falsități ca cele promovate de Puterea şi televiziunile mioritice, care lucrează la una dintre instituţiile europene fundamentale, fiind un grup care seamănă mai mult cu o familie, decât cu o colectivitate, la cât de bine se înţeleg…

Într-o zi din toamna lui 2009 (care s-a repetat şi în 2010), probabil ploioasă cu frunze ruginite în copaci, una dintre aceste persoane a aflat că în imediata apropiere geografică se organizează un târg cultural, de turism şi bucătărie specifică… Peste 1-2 zile… Fără a pierde nici o clipă a prezentat broşurile şi informaţiile celorlalţi şi au hotărât să participe. Cu eforturi imense (vă imaginaţi ce înseamnă să te înscrii cu doar o zi înainte la un astfel de târg) au reuşit să obţină un colţişor de câţiva metri-pătraţi la acel eveniment. Dat fiind faptul că arta culinară naţională era aspectul predominant al târgului, unul dintre aceşti distinşi români s-a urcat în maşină şi a plecat undeva la vreo 200km, la cel mai apropiat magazin de produse specifice româneşti pe care îl ştia, pentru a cumpăra toate cele necesare ca doamnele din grup să pregătească sărmăluţe şi mămăliguţă şi piftiuţă şi ce se mai pregăteşte… În paralel, alţii au avut sarcina de a găsi şi închiria mese, scaune, feţe de masă, farfurii şi dubă să poată duce totul la târg. Ba mai mult, au reuşit chiar să improvizeze nişte costume specific româneşti, ceea ce mi s-a părut incredibil… Dacă magazine de-ale noastre mai găseşti pe aici şi pe acolo mulţumită clasei muncitoare care a migrat în Vest, costumele naţionale au fost cu adevărat dovada că aceste persoane, toate under 30, poartă în adâncul sufletului un respect şi o dăruire incontestabilă pentru România. Ţineţi cont că în intervalul 9.00-16.00, office hours, nu au putut decât să dea telefoane. Toată munca s-a desfăşurat după-amiaza şi seara.

Nu ştiu cum au fost sărmăluţele, nu le-am încercat… Dar gestul a fost, cu siguranţă, excepţional. Spontan, onest, organizat pe măsura posibilităţilor impuse de miile de kilometri depărtare de ţară şi a timpului limitat, câteva persoane au uimit unul dintre cele mai luxoase, elegante şi pretenţioase oraşe ale Europei cu mâncare românească tradiţională, costume româneşti şi acea dăruire (cheltuielile – mâncare, închiriere, logistică - au fost suportate în totalitate din banii lor) şi ospitalitate românească despre care tot auzim, dar nu se prea vede… Toate acestea, pentru a reprezenta şi al 27-lea stat membru al Uniunii, uitat în colţul de Est din cauza unei clase politice şi unei puteri corupte şi competentă numai în fina artă a furatului şi talk-show-urilor…

Nu am dat nume şi date precise pentru că între generozitatea şi modestia acestor persoane nu poate sta decât semnul egal, fapt ce confirmă altruismul gestului…

Cu întârziere, La mulţi ani România!

25%

2010-11-19T16:04:00.000+02:00

Continuăm seria post-urilor "Politică şi Matematică" (vezi şi Udrea se pregăteşte de înconjurul planetei) cu următorul calcul asupra salariilor bugetarilor şi minciuna, vrăjeala sau prostia (pick one) celor din Guvern.

Se ia fluturaşul de salariu al profesorului / medicului / poliţistului / oribilului angajat şi afiliat politic din Primărie, Ion Ionescu. Se observă că are un salariu de 1000 Lei. Vine Boc şi taie 25% cu coasa:

1000 Lei – 25% = 750 Lei

Această "excepţională măsură anti-criză" este aprobată însă de Curtea Constituţională doar până la sfârşitul lui 2010 (cel puţin teoretic vorbind, practic e mai urâtă treaba). În spiritul legii, Guvernul promite că salariile tăiate vor creşte cu 25%:

750 Lei + 25% (din 750 Lei) = 937,5 Lei.

Mai lipsesc 62,5 Lei.

Concluzia? Probabil că cei de la Palatul Victoria ar trebui să ia nişte lecţii private de Matematică de la Domnul Comisar-Şef Şoric (susţinător convins al faptului că împrumutul de bani sub formă de camătă e o activitate respectabilă), dacă tot a terminat la Liceul Negruzzi din Iaşi, Mate-Info…

Problema cu impozitul auto

2010-11-18T02:09:00.000+02:00

Cred că impozitul auto este cea mai odioasă dare către Stat. Pe lângă faptul că parcă e făcut special pentru tutela duduilor şi cefelor late cu maşină Literă-şi-Număr (gen Q7, X5, M5, A8, C63, etc etc), formula de calcul este atât de superficială încât sfidează (în mod nesurprinzător) orice regulă de echitate.

Metoda de calcul a impozitului este următoarea:

a) Se identifică grupa din care motorul automobilului face parte;

b) Se calculează cu formula : (capacitate cilindrică / 200) x preţ nou.

Capacitate cilindrică	Preţ vechi (până la 01 Iulie 2010)	Preţ nou (după 01 Iulie 2010)
Sub sau egală cu 1600cmc³	7 Lei	8 Lei
1601cmc³ – 2000cmc³	15 Lei	18 Lei
2001cmc³ – 2600cmc³	30 Lei	72 Lei
2601cmc³ – 3000cmc³	60 Lei	144 Lei
Peste 3001cmc³	120 Lei	290 Lei

De exemplu, pentru un autoturism Dacia Logan cu o capacitate cilindrică de 1600cmc se va plăti un impozit de (1600/200) x 8 = 64 LEI.

Adică singura variabilă relevantă pentru autorităţi este capacitatea cilindrică. Următoarele exemple sunt mai mult decât suficiente pentru a susţine afirmaţia că nu centimetrii-cubi ai motorului încadrează o maşină în categoria pe care cei de la putere o numesc "lux" sau "nesimţită".


Dacia Sandero Capacitate motor: 1400 cmc Cai-putere: 75 Normă Euro: Nu se ştie Preţ mediu Second-Hand: 5000 Euro	VW Golf V Capacitate motor: 1400 cmc, TSI Cai-putere: 170 Normă Euro: IV Preţ mediu Second-Hand: 15000 Euro


Aro 264 Capacitate motor: 2660 cmc An de fabricaţie: 1990 Normă Euro: -1 probabil?!?! Preţ mediu Second-Hand: 3000 Euro	VW Touareg Capacitate motor: 2500 cmc An de fabricaţie: 2005 Normă Euro: 3 sau 4 Preţ mediu Second-Hand: 15000 Euro


Opel Vectra A Capacitate motor: 2500 cmc An de fabricaţie: 1994 Normă Euro: 1 Preţ mediu Second-Hand: 1500 Euro	Lexus IS 250 Capacitate motor: 2500 cmc An de fabricaţie: 2006 Normă Euro: 4 Preţ mediu Second-Hand: 20000 Euro


Mercedes Benz E Klasse Capacitate motor: 3000 cmc An de fabricaţie: 1995 Normă Euro: 2 Preţ mediu Second-Hand: 4500 Euro	Mercedes Benz E Klasse Capacitate motor: 3000 cmc An de fabricaţie: 2009 Normă Euro: 5 Preţ mediu Second-Hand: 45000 Euro (de 10 ori mai mult ca modelul din stânga)

Întrebarea pe care o lansăm este următoarea: De ce nu se calculează şi impozitul auto după un algoritm mai precis? Nu au scos nici măcar o silabă, băieţii ăştia din instituţiile publice, în ultimii ani când s-au adus modificări în materie de asigurări: capacitate cilindrică, cai-putere, vârsta şoferului, experienţa şoferului, accidente anterioare, amenzi anterioare şi mai ales devalorizare a maşinii conform unor preţuri de catalog fictive, fixate de asiguratori, special pentru a sub-evalua autoturismele… You name it; au toate chiţibuşurile posibile pentru a îţi da mai puţini bani în caz de accident, dar când e de luat, cât mai mult… De ce nu se calculează şi impozitul după acele "preţuri de catalog" ale asiguratorilor, conform cărora pierzi cam 25% din valoarea maşinii în fiecare an? Pentru că în cazul acesta ar trebui să se plătească un impozit mai mic, an după an…

Nu e surprinzător că toată greutatea pică tot pe cetăţeanul de rând, pentru că el nu îşi permite tehnologie germană capabilă să înghesuie 170 de cai într-un motor de 1,4 litri; îşi cumpără Sandero-ul, fără airbag, fără ABS, fără ESP, fără aer condiţionat, fără interior în piele, fără jante în aliaj pe 17", fără, fără, fără, dar cu drept egal de a plăti impozit identic.

Ţineţi cont de asta data viitoare când mai auziţi si rezonaţi cu expresii gen "impozitarea luxului", "tăierea pensiilor nesimţite" şi altele din aceeaşi categorie.

Ghicitoare!

2010-11-07T00:07:00.000+02:00

Cine ghiceşte ce e "structura" din pozele următoare câştigă un print cu una dintre imaginile mele. Va fi minim A4, personal sper să fie chiar mai mare, spre un A3, dar trebuie să văd ce dimensiuni pot fi printate high-quality prin Râmnic… Actualizări pe parcurs, asupra premiului… Termen de ghicit: până la sfârşitul lunii.

Bineînţeles că avem şi o morală pentru subiectul în cauză; dar detaliăm după ce ghiciţi despre ce e vorba.

Have fun! Over & Out! :)

Prădarea şi batjocorirea IMM-urilor

2010-11-04T19:44:00.002+02:00

Un prieten mi-a arătat două foi primite de la Finanţe pe care vi le propun ca Studiu de caz: În timp ce unii ca Plăcinta de la PD-L (fost ministru la Tineret care are datorii de peste 5 milioane € la Stat) şi fraţii Micula (prezenţi în Top 100 miliardari care sar de 22 milioane € datorii către buget) n-au nici un stress, alţii sunt executaţi pentru 1 LEU şi acela rezultat din recalculări sau erori în formulele de calcul. Prădarea şi batjocorirea IMM-urilor. De altfel, acesta este unul dintre principiile de bază ale Guvernului Boc, aplicat cu mare consecvenţă: toate instituţiile de control (Fisc, Garda Financiară, OPC, Protecţia Muncii) vizitează numai firmele neafiliate puterii, care în cea mai mare parte coincid cu firmele mici, pentru că cele mari, conectate la banii publici, nu întâlnesc piedici în dezvoltare…

Am eliminat din imagini datele privind numerele de înregistrare şi firma în cauză, dar acestea sunt mai mult decât suficiente pentru a înţelege cât de "brain damaged" pot fi cei care reglementează funcţionarea administraţiilor financiare sau cât de gravă e situaţia în care au adus Statul dacă au nevoie şi de ultimul leu, rezultat din recalculări…

Minerii din Chile – varianta românească

2010-10-19T00:16:00.001+03:00

Plecăm de la premisa că toţi cei care citesc aceste rânduri au auzit de incidentul din Chile, în care 33 de mineri au rămas blocaţi într-o galerie la începutul lui August şi au fost salvaţi abia la jumatatea lui Octombrie. Întrebarea pe care o adresăm este următoarea: Cum ar fi decurs operaţiunea de salvare a celor 33 dacă incidentul s-ar fi întâmplat în România?

Ziua 1: Unitate naţională pentru salvarea minerilor. Transmisii TV Live 24/24 pe Realitatea, Antena 3 şi OTV. În dimineaţa acestei zile, Băsescu vizitează locul cu pricina şi exprimă sprijinul său pentru persoanele blocate şi familiile lor după care se urcă în Mercedes şi pleacă la Golden Şpritz (sau la Cireşica, nu ştim sigur). În dupa-amiaza zilei se prezintă şi Boc la faţa locului şi afirmă că incidentul face parte din "Reforma Statului".

Ziua 2: Funeriu calculează viteza de surpare a galeriei la OTV (având experienţa din Decembrie când a calculat viteza mâinii lui Băsescu la lovirea băiatului, în campanie). Udrea merge cu elicopterul plătit din banii (m)ei în zona afectată; îşi murdăreşte cizmele Jimmy Choo şi dăruieşte o gentuţă din piele albă Louis Vuitton soţiei unuia dintre mineri.

Ziua 3: Videanu, încă Ministru al Economiei, anunţă că acest incident are ca urmare diminuarea PIB-ului cu 5%. Mesajul pentru familiile minerilor este acela că el (Videanu) s-ar descurca foarte bine cu 200 lei de şomaj pe lună în cazul în care bărbaţii nu vor fi salvaţi şi i-ar mai rămâne şi de o vacanţă pe Coasta de Azur… Ministrul Muncii şi Directorii de la Protecţia Muncii nu vin la faţa locului pentru că sunt marionete.

Ziua 4: În prime-time, la emisiunea lui NaSul, pe B1 TV, Băsescu afirmă că toată responsabilitatea e a mogulilor şi a comuniştilor manevraţi de Iliescu, manevrat de Moscova.

Ziua 5: Începe studiul de fezabilitate pentru planul de salvare al minerilor.

Ziua 6: Opoziţia ameninţă Guvernul cu moţiunea de cenzură.

Ziua 7: Joacă Dinamo-Steaua: nimeni nu face nimic pentru mineri.

Ziua 8: Elena Udrea merge din nou în locul unde s-a produs incidentul, de această dată îmbrăcată în haine de miner, cu cizme de cauciuc şi cască pentru a repara greşeala de imagine de data trecută şi a da bine pe sticlă.

Ziua 9: Minerii primesc doar pâine goală (Statul trebuie să reducă din cheltuieli şi nu îşi permite să le dea mai mult). Comunicaţiile se realizează printr-o conexiune dial-up, iar lumină primesc doar în intervalul 18.00-21.00 (până la ora 18.00 afară e lumină naturală); tot pentru economii şi pentru "Reforma Statului".

Ziua 10: Dan Diaconescu în reluare directă ne informează că minerii au găsit-o pe Elodia îngropată în acea galerie.

Ziua 11: Posturile TV care transmit situaţia sunt considerate o ameninţare la siguranţa naţională.

Ziua 12: Autorităţile cumpără un excavator de 100 milioane €. Nu se precizează pentru ce…

Ziua 13: Începe reactualizarea studiului de fezabilitate pentru planul de salvare.

Ziua 14 – Ziua 69: Minerii sapă cu mâinile goale un tunel pentru a ajunge la suprafaţă. Reuşesc! Nu li se acordă asistenţă medicală pentru că toţi doctorii şi toate asistentele au plecat la muncă în afară. Autorităţile ne informează că salvarea lor a fost posibilă datorită "Reformei Statului".

Ziua 365: Consideraţi vinovaţi pentru deteriorarea galeriei, minerii sunt condamnaţi la închisoare, după ce în Ziua 70 fuseseră concediaţi din cauza lipsei de fonduri pentru activitatea minieră, a restructurării şi privatizării şi mai ales datorită "Reformei Statului".

Dolomiti

2010-10-11T21:12:00.001+03:00

The following images were shot in the Dolomiti Mountains in Italy, near Passo San Pellegrino (1918m). Some of them were taken from Le Selle and some from Funciade. The area isn't just a natural paradise, but also a museum of the First World War; many battles took place in these mountains.

Pisa

2010-10-11T19:31:00.001+03:00

A few images from Pisa. The ones taken at night are from October 2007 and the rest of them are from August 2010.

Sardegna

2010-10-11T18:51:00.000+03:00

A series of images taken in the North-Eastern part of Sardegna during the 2010 summer. One of the most spectacular places I have ever seen. The first 5 photographs are HDR processed.

Côte d'Azur & Liguria

2010-10-11T18:26:00.000+03:00

A few images from the Côte d'Azur and Liguria (Ceriale) taken in the summer of 2010. The last 5 images of this series are HDR processed.

Tractoare noi

2010-07-30T19:14:00.000+03:00

Şi iată că achiziţionarea avioanelor a devenit o certitudine. Ar putea părea o definiţie paradoxală, dar nu-i aşa. Nu or fi ele F-16-uri noi, dar o să înlocuiască bătrânele MIG-uri care ară pământul patriei, deci le putem cataloga cu succes drept tractoare noi, considerând că au fost fabircate în anii '70 şi că reviziile sunt sarcina Statului Român (costuri care se adaugă la cele din tabel).

On patriotism

2010-07-30T18:19:00.000+03:00

Even though in many of my posts I shared some aspects of personal experience, the goal was to sustain a wider and more relevant argument, because in the end no one cares about something that concerns only me, but with this post I have to make an exception and share more of the usual dose of personal experience to explain my approach on "patriotism".

In this first half of 2010 I had quite a number of conversations with friends and colleagues that ultimately implied talking about patriotism, or to use a synonym, love and respect for your country and in two of these discussions I was directly accused of not being a "patriot". At this point, I have to give two additional explanations. First one: I am one of those people that, when presented with some good and reliable arguments, I reconsider my premises and opinions on an argument so I think I'm not a stubborn bastard. But this is going to be one of those arguments on which I am sure that the rightness of the subject lays on my side, on my approach of the so called "patriotism" argument. Second addition: patriotism is not the most correct term in this case; what I'm trying to explain here is that specific bond and respect between a citizen and his/hers country, but due to a lack of precise language, the term "patriotism" will have to do for now…

As a sign of respect for the colleagues with whom I had such discussions, I will not get into details of their insinuations. But I can tell you what my point of view on the "patriotism" subject and this can be summarized to one single key word: COMPARISON, because comparing is a term that goes very well along with the term of PROGRESS and at the same time keeps the EVOLUTION of a country on a certain path, that would not be considered devious for the era of the global relations that we live in. Talking about "patriotism" without comparison or without considering some internationally acknowledged standards is "nationalism" or "xenophobia" and these two feelings or ways of considering "patriotism" are historically obsolete and potentially dangerous in a country of the European Union or in any country of the Globe given the current efforts of international coordination & cooperation.

I hope that the following pragmatic examples will help my efforts in explaining my point of view on the subject.

Example 1: The fact that I compare the Romanian Royal Palace with the Versailles Palace does not mean I don't like the Peleş (which is the Romanian Royal Palace), it's simply a way of saying we are at a certain point, it's nice, it's good, but we still have some road ahead of us (– because of historical, economical or political conditions or for God knows what reason).

Example 2: When I am not extremely excited about the Carpathians and the Romanian landscape, maybe it's because we don't have a good infrastructure like in Austria that allows me to enjoy the natural beauty of my country. How can a person expect me to be genuinely impressed when I see a Romanian landscape in a picture, when I have seen the same thing "live" while driving the car on the highway in Austria or how can a person expect me to visit certain places of my country when I don't have the roads to get there? So first, let's take the necessary steps to make it possible to enjoy those places…

Example 3: How can I be happy that the Romanian institutions managed to acknowledge internationally that Constantin Brancusi was a Romanian sculptor when his art was considered bullshit in Romania about a century ago and he intentionally emigrated to France? How can I do that while thinking about the fact that a possible future artistic genius will have to leave the country because some people don't understand his art? Thus making it necessary to assure minimum art knowledge/respect inside the country…

Example 4: When I say that the Romanians who live in Italy, for example, have some problems, I don't emphasize on those problems (behavior problems / human rights problems / economic problems / social & integration problems) to manifest disrespect towards my fellow citizens, but to point out some problems for which we need to find a solution; and, on the contrary, I find it extremely dangerous and potentially threatening for Romania not to identify and find some solutions for this kind of problems that affect the international image of a nation.

On the other hand, "nationalism" & "xenophobia", in my opinion are feelings based on an egocentric way of considering your own country, of considering your country superior to other states or simply to ignore the values and culture of other countries. To avoid some examples of totalitarian or authoritarian states from today that still embrace such politics, I would prefer to draw your attention on the historic cases of Nazi Germany or the Ceausescu period in Romania, when the most beautiful, the most intelligent, the most thriving, the most advanced, the most rich, the most important country was the citizen's own country, manifesting disrespect or simply ignorance towards other states.

Before concluding, I just want to point out that my goal with this post was to make it clear that COMPARISON does not mean "Fuck my country, I've seen better…", but to set standards, objectives, models to emulate and courses of action for improvement, although I want to insist on the fact that those who give too little attention to comparison & PROBLEM IDENTIFICATION while talking about their country don't use the term of "patriotism" (a.k.a. respect for your country) in the correct form of its current sense.

"Do not confuse dissidence with disloyalty." Edward R. Murrow

De unde vin banii…

2010-03-12T19:45:00.006+02:00

Cu referire la articolul anterior despre corupţie, licitaţii publice şi fonduri publice delapidate ("Puscariasul, investitiile si prostii"), mai rămâne un singur aspect de tratat, pe care parţial l-am abordat şi în discuţia "Investiţii publice ?!?!" (pe care vă sfătuiesc să-l citiţi pentru o mai bună înţelegere a subiectului) şi anume acela al realizării aşa-ziselor proiecte. În momentul în care s-a hotărât punerea în practică a unui proiect şi creditul a fost luat, de la bancă, pentru că acesta este "the worst case scenario" pe care îl abordăm, o sumă foarte mare de bani ajunge pe mâna primăriei, care la rândul ei va vira banii firmei / firmelor însărcinate să transforme proiectul în realitate. Acum, despre aceste firme, deja v-am zis că trebuie să aibă anumite dimensiuni, cifre de afaceri, număr de angajaţi şi aşa mai departe pentru a participa la o licitaţie publică şi a câştiga o astfel de licitaţie. După cum bine ştie orice om care trăieşte în România, firmele care câştigă licitaţiile publice sunt puternic legate de mediul politic pentru că altfel nu ai putea să depăşeşti anumite dimensiuni ca firmă pe "free market-ul" românesc – pentru că imediat ce firma ta ar deveni o "ameninţare" pentru giganţii politico-economici, aceştia ţi-ar da în cap (uneori figurativ, uneori la propriu). Alteori, presupunând că ai avut abilitatea să atingi acele condiţii birocratice necesare pentru a participa şi a câştiga licitaţiile publice, oricum băieţii cu pixul în mână (da, pix – instrumentul de scris), te "vor face" din semnătură – în sensul că îţi vor găsi o virgulă din regulamentul de participare la licitaţia publică pe care nu ai respectat-o şi vei pierde şi tot tovarăşul celui care are pixul va câştiga licitaţia. Mai există avantaje pe care numai apropiaţii celor care deţin funcţiile publice le pot obţine, suficiente pentru a le asigura câştigarea licitaţiilor, ca de exemplu: ţinerea ofertei tale (întreprinzător corect) la sertar, modificarea datelor în documentele oficiale pe sub masă (credeţi că numai Udrea la turism modifică datele şi cifrele?!) sau dispariţia misterioasă a unor părţi din dosarul tău. Tot la categoria avantajelor pentru prieteni intră, după părerea mea, şi faptul că autorităţile o să accepte proiecte cu preţuri neverosimil de mici propuse de către cunoscuţii lor pentru ca mai apoi să facă nişte acte adiţionale la contract (după ce au câştigat licitaţia) prin care să le acorde fonduri suplimentare pentru dezvoltarea proiectului – eliminând astfel competiţia economică în faza licitaţiei.

Desigur, pe parcursul desfăşurării proiectului vor mai apare şi alte necunoscute care vor arunca indicele costurilor pe grafic mai mult decât creşterea Yahoo! pe bursa de valori în 1999 (adică vor creşte foarte mult costurile). Cum aşa? Păi simplu. Un proiect se desfăşoară în baza unui studiu de fezabilitate, pe baza căruia se calculează şi costurile. Studiul de fezabilitate (pe lângă faptul că este făcut pe foarte foarte mulţi bani –tot publici) este făcut dea'n'pulea. Aşa că (un exemplu concret): pe parcursul construcţiei mega-autostrăzii Transilvania, când, în mod total accidental se va afla că autostrada trece pe deasupra unui spaţiu unde sunt depozitate deşeuri super-toxice care nu apăreau în planul de fezabilitate şi în costurile iniţiale ale proiectului, singurul lucru de făcut este să semnezi check-ul cu o sumă mare pentru dezafectarea locului respectiv şi gata banii pentru un Rolls Royce şi încă o viloacă la Snagov sau Pipera.

Şi ca ultim aspect (de data asta nu mă mai feresc de cuvinte) în cazul în care există încă vreun cretin care nu îşi dă seama cum ajung banii la oamenii din funcţii publice care au semnat aprobările: aceştia sunt vărsaţi în conturile din străinătate, predaţi cash sau primiţi în natură (nu sex J); exemplu: dacă autorităţile publice hotărăsc să construiască un cămin pentru studenţi, foarte probabil parandărătul pentru primarul, parlamentarul sau politicianul care a susţinut acel proiect, a făcut lobby pentru el, l-a aprobat, l-a semnat şi, în urma licitaţiei, a acordat contractul firmei X, foarte probabil parandărătul va fi o vilă construită de firma X de construcţii pentru odrasla politicianului. Niciodată aceşti bani nu vor fi găsiţi pe facturi, hârtii şi contracte, nici la cel care dă, nici la cel care ia, pentru că altfel e Game Over.

Subiectul rămâne deschis şi voi continua să adaug astfel de aspecte sau tehnici. Vă încurajez să participaţi cu orice fel de informaţii sau exemple pentru a defini şi a structura cât mai bine această temă.

Puşcăriaşul, investiţiile şi mediocrii

2010-03-11T20:23:00.009+02:00

Sursa Imaginii: Adevarul.ro

Discuţia ar putea să fie una mai amplă, dacă ar fi să o încadrăm în contextul politco-administrativ naţional, dar de această dată o să mă limitez doar la faptul de a puncta câteva aspecte. Ştirea este deja veche, la fel ca şi intenţia mea de a scrie despre acest subiect, doar că, fiind foarte ocupat cu altele, nu am avut timpul necesar să tratez subiectul, timp care oricum nu este suficient nici acum, nici niciodată… Ştirea că l-au arestat pe Gutău, ca să nu pierdem "firul narativ".

Aş vrea să folosesc nişte cuvinte mai dure, mai vulgare, nişte apelative pe care să le înţeleagă mai toţi, dar mă limitez doar să atrag atenţia asupra mediocrităţii vâlcenilor. De ce sunt mediocri? Simplu. Argumentez această afirmaţie plecând de la următorul fapt dat: imediat după ce s-a aflat pe bune că pe "Întâiul Gospodar" al Vâlcii îl bagă la răcoare pe de-a binelea pentru 3 ani (cu siguranţă nu vor fi 3 ani, ci mai puţin), lumea s-a scandalizat, populaţia vâlceană s-a simţit lezată în interesele sale de progres social, economic, infrastructural, cultural, mintal, spiritual si orice alt fel de progres mai există (lesne de înţeles că eu eram în culmea fericirii când am aflat că l-au băgat la zdup)…

Şi aici ajungem la ideea centrală a pledoariei: cum este posibil ca un locuitor al Râmnicului să plângă după un hoţ, corupt, incompetent în administraţie (şi super-competent în ale furtului)? Cum este posibil să te bucuri pentru faptul că ţi-a pus 2 milimetri de asfalt şi câteva dungi de var în spatele blocului ca să îţi parchezi maşina, când în momentul în care ieşi din proaspăt asfaltata parcare din SPATELE blocului îţi rupi autoturismul în maxim 10 metri pe strada din FAŢA blocului? Cum poţi să crezi că asta se numeşte "gospodărie"?

Nu o să încep să înşirui aşa-zisele "reuşite" ale acestui individ pentru că le găsesc bube negre, evident, argumentate în mod solid, tuturor, ci mă limitez doar să repet un lucru pe care l-am discutat în ante-premieră cu tovarăşul Alin C. mai acum câteva săptămâni. Ceea ce este prezentat ca fiind un exemplu al gospodăriei este de fapt o vrăjeală pentru că peste 75% din ce vedeţi este realizat cu bani împrumutaţi de la bănci, nu cu bani de la Uniunea Europeană. Această chestiune este una de importanţă vitală şi am ţinut neapărat să precizez acest fapt împotriva propagandei care a curs mai repede ca Oltul în ultimele două luni în presa locală, şi anume că mega-"investiţiile" realizate de "bunul" Gutău cu banii U.E. vor fi întrerupte odată cu momentul cazării sale la penitenciar şi va fi vai si amar de săracul nostru orăşel care nu se va mai dezvolta. Diferenţa dintre proiectele şi "investiţiile" finanţate cu bani de la bănci şi bani de la U.E. este una uriaşă şi trebuie să-i mulţumesc stimabilului Cristi A. pentru informaţii: băncile, ca nişte firme private ce sunt ele, îţi dau bani împrumut pe care tu (tu adică Primăria Râmnicu-Vâlcea în acest caz, adică fiecare dintre cetăţenii oraşului) îi vei / îi vom returna într-un moment succesiv plus dobânda perioadei de împrumut; până aici e clar – banca nu dă bani împrumut degeaba, vrea dobândă pe ei. Normal că atunci când o Primărie, instituţie publică se duce la o bancă privată să ceară bani împrumut, banca e super fericită să vâre un procent şi în buzunarele "bunului" primar (dacă este cazul) pentru că, surpriză, o primărie nu dă niciodată faliment – întotdeauna vor fi proşti, pardon – cetăţeni, care să plătească taxele care să acopere împrumutul contractat de primărie. În concluzie, băncii poţi să îi ceri câţi bani vrei pentru "proiecte", iar ea îţi dă fără să te întrebe ce faci cu ei – cu cât ceri mai mult, cu atât mai bine e, că are de luat mai multă dobândă succesiv. Uniunea Europeană, în schimb, nu este o societate comercială orientată către profit, ci o instituţie supra-naţională care îşi găseşte finanţarea în banii cu care contribuie statele membre şi, în orice caz, nu percepe dobândă pentru fondurile structurale şi de dezvoltare. Aşa că, U.E. nu îţi va da în vecii vecilor 100 milioane € pentru câteva ţevi pentru canalizare şi pentru câteva petice de asfalt. Va trebui să prezinţi un proiect, iar acel proiect trebuie să fie în mod obligatoriu construit pe nişte preţuri realiste. Dar cum să construieşti un proiect pe preţuri realiste? – Păi atunci cu ce îşi mai construieşte Gutău două case pe Strada 22 Decembrie din Rm.Vâlcea? – că deh, U.E. îţi face calculul până la ultimul ban şi dacă vede că proiectul tău e mai umflat la costuri decât valoarea pe piaţă, atunci te trimite să mai calculezi o dată… De aceea, nea' primar dă fuga la bănci să ia banii necesari pentru "proiectele de dezvoltare ale oraşului". Dar nu vă preocupaţi! Bucuraţi-vă de aceste "proiecte" că vremea să le plătim cu vârf şi îndesat va veni foarte curând…

Acum că am explicat diferenţa dintre proiecte finanţate cu bani de la bănci şi proiecte finanţate cu bani de la U.E., mai trebuie precizat că eu nu îi consider pe onorabilii locuitori ai Râmnicului mediocri pentru că nu au avut acces la acest gen de informaţii, Doamne fereşte!, ci pentru faptul că preaslăvesc nişte nemernici care nu fac nimic pentru ei şi pentru că se mulţumesc cu ceea ce aceşti nemernici le oferă, în loc să lupte pentru ceea ce le trebuie cu adevărat – ca de exemplu reabilitarea blocurilor (şi mă refer la cea structurală, de rezistenţă la seisme, nu la o spoială de var pe faţade "să arate mai frumos") sau locuri de parcare (şi mă refer aici la construirea de locuri de parcare – subterane sau "aeriene", nu la înjumătăţirea trotuarelor), transport public şi fluidizarea traficului şi a reţelei stradale, mutarea gării, spaţii de sport publice, evenimente culturale (nu concerte de manele în campanie electorală), poate o centură pentru orăşelul nostru etc etc etc etc… Parcă sună mai frumos ceea ce eu numesc proiecte în comparaţie cu parcarea din spatele blocului, nu-i aşa?

Pentru cei care au dubii în legătură cu modul în care "imaculatul" Gutău (sau oricare alt funcţionar public – de la grăsana de la ghişeu, până la Băsescu în persoană) ne fură banii, recomand articolul "De unde vin banii".

Venezia and the "Carnival of Venezia"

2010-02-20T20:47:00.030+02:00

From the very beginning I have to thank a very good friend of mine for the great idea he had to go to Venezia last weekend to visit the city and to see the famous “Carnival of Venice”. It was my first visit to this wonderful city that I didn’t consider very much on my list of “Places to see before I die” and I went because of the proximity… As I already pointed out in different occasions, after visiting the place my impressions changed radically and I strongly recommend to everyone who has the occasion to visit Venezia to do so. Not only because of its unique geographic position, but also because of the classy citizens and particular architecture, the city is incredible… This is why for the first time ever I managed to shoot the biggest number of images in one place and fill up the memory card and that’s why I share the best of them with you and I’ll let the photos do the talk, considering I have nothing else to add.

Ferrari Day - Maranello (Second Round)

2010-02-15T20:24:00.018+02:00

Long time since I've written something around here. This seems to be the first post of 2010 so I'll use the occasion to wish you all Happy New Year and if you feel this came too late, consider it a Happy New Chinese Year!

So, seems like I'm back online writing on popular demand of my hardcore fans and, for the rest of you people who thought I might be dead and already in putrefaction state at this time, I just want to say that I was pinned down with the exams at the University; session just ended Friday so in the next weeks I'll be poking you with some new subjects.

First subject is my second visit to the Ferrari Museum in the city of Maranello, in Italy, near Modena and Bologna. I know my last post was written in Romanian and I am sorry for those of you who wanted it to remain that way, but some of the international folks that visit my blog were disappointed by the fact that they could only see the images and not be able to read the text; I hope that soon I'll be able to translate the first text into English too. In case you missed the story and images from my first trip to the Ferrari Museum in Maranello clickie-click here and if you're not Romanian at least enjoy the images.

A friend of mine had another friend visiting him in Italy and because he knew I am a big automotive fan he invited me along and that's the reason I went another time to the Museum, plus the fact that last August I bought a new camera and I wanted to try it out and the fact I knew that the administrators of the Museum change the cars from season to season; more precisely, if you go in May you will see some Ferrari models and if you go again in January you will see other models… And that's exactly what happened this time and that's why I went again.

From the beginning let me say that I totally skipped the Formula 1 area this time: there were some changes there, but Formula 1 cars seem to be the same more or less so, after seeing two LeMans Ferrari, I went directly to the street legal Ferraris. Honestly there is not much to say about them in words; it's a car Museum not a science or history museum so I'll just let the images talk for me. Hope you will enjoy them.

Ferrari 512M 1971

Ferrari 350 Can-Am 1967

Ferrari 208 GTB Turbo 1982

Ferrari 308 GTB 1975

Ferrari GTO 1984

Ferrari 430 Scuderia & Others

Ferrari 430 Scuderia Detail 1

Ferrari 430 Scuderia Detail 2

Ferrari 430 Scuderia Detail 3

Ferrari FXX - probably the biggest attraction of the Showroom considering that there are only about 30 of these in the entire world. As you all know from my previous visit to Maranello I am & will be the F-40 number one fan, but the FXX and it's smaller brother Enzo are also very impressive Ferraris...

Ferrari FXX Detail

Ferrari Enzo Detail

Ferrari Logo / Badge

Next automotive trips on the list are the visits to the Lamborghini, Maserati, Ducatti Factories & Museums all of them within a 100km radius from where I'm standing right now, so expect some interesting stuff in the next months.

Over & Out!

Chessboard hobby project - Part IV

2009-12-25T00:35:00.007+02:00

If you didn't follow this subject I recommend reading the previous 3 posts dedicated to this project (you can find them in the archive spread out throughout the past months).

So, finally, after almost two months without any progress, just a few days before Christmas, the welder (RO - sudorul, IT - il saldatore) managed to find a few free hours and came by and yes, you guessed it, the flipping granite chessboard table is almost ready! The entire rotating mechanism and all the metal parts are completed and I am almost at the end with this long-time project.

All that needs to be done now is two small granite borders (I have to glue them with a special glue over the metallic holder of the table) and the paint :D - the red-metallic colour you see now is just a thing to protect the metal from corrosion & rust - so don't worry, it will look better, the only fact is that I can't paint it with the low temperature that we have these days because the paint won't last...

Anyhow, enjoy the images & please let me know what you think about it.

PD-L Vs. PSD

2009-12-14T20:09:00.009+02:00

De la alegerile parlamentare din 2008 mă tot străduiam să pun în picioare o analiză solidă, bine documentată şi clar exprimată punct cu punct a faptului că PSD-ul nu mai este de mulţi ani partidul baronilor locali şi al marilor mafioţi aşa cum a rămas în conştiinţa publică. Ei bine, săptămâna trecută Videanu m-a scutit de o grămadă de muncă.
Filmuleţul e în circulaţie de exact o săptămână, de marţea trecută şi de aceea sper că nu mai e o noutate pentru voi, dar e în orice caz merită reluat pentru a evidenţia aroganţa, tupeul şi realitatea despre puterea financiară a celor două partide.

Şi aş mai vrea să precizez un aspect despre baroni locali şi partide bogate. Este o mare eroare să pui în aceeaşi balanţă PSD-ul care pierdea alegerile în 2004 cu PD-L de astăzi şi asta dintr-un motiv foarte simplu: în 2000-2004 erau mai puţin bani, iar pentru cine nu mă crede pe cuvânt, este suficient să arunci un ochi peste PIB-ul României în ultimii 9 ani. Produsul intern brut înseamnă şi un buget de stat mai mare şi cum bugetul de stat este vaca pe care toţi o mulg (adică de acolo fură cei mai mulţi bani) este evident că cei care au fost la putere în ultimii ani au avut mai mult de "muls".

Foarte important este şi aspectul Uniunii după anul 2004: fondurile primite de la Uniune au crescut constant pe parcursul ultimilor ani. După cum bine ştim, banii de la UE au ajuns numai la favoriţii celor de la putere şi ai grupurilor lor de interese, nicidecum la noii întreprinzători de pe piaţa românească, ceea ce a contribuit în mod serios la îngrăşarea conturilor negre.

Rezultatul este cât se poate de simplu: cine a fost la putere este muuuult mai bogat şi Videanu (cel care tocmai a alocat o afacere de 100 milioane Euro fratelui său Fănel în domeniul energiei regenerabile) nu face altceva decât să confirme supremaţia PD-L în discuţia cu semi-baronul Hrebenciuc.

Se pare că ei au trăit bine, nu ştiu sigur despre ceilalţi 5.000.000 – (minus) voturile duble – (minus) voturile morţilor – (minus) voturile furate…
***Sursa datelor statistice: Wikipedia.

Opel / Vauxhall Astra G Led Tuning Tutorial

2009-12-11T15:25:00.027+02:00

On popular demand from my YouTube "Opel Astra G Led Tuning" video, I have decided to make a tutorial on this subject – "How to change the interior lights of your Astra G".The demonstration is made on my Astra G, a 5 door hatchback from 2001 and this is important to notice, because the Astra produced from 2004 in Poland has a slightly different position of the screws. There should be NO differences between the cars produced in the UK and Germany, but please don't get angry if you find yourselves in a different situation, because it also depends on the Astra G model/year, especially the ones made after 2004.
So, here is what you need to get started:

The LEDS with your favorite colors (4 LEDS for the indicators, 2 for the central radio/temperature/hour display, 1 for the klima AC console and 1 for the lighter, TOTAL = 8 LEDS)
A screwdrivers set, both + and – screwdrivers.

If you want my advice, I would consider ordering/buying a few extra LEDs.
1. The speed, RPM, water, fuel indicators:
The red dots in the following images represent the positions of the screws. You need to remove all those screws.

After you have removed the screws, remove the 2 plastic masks represented with red and green in the image.

Switch the lever represented with the white color in the image to loosen up the speed, RPM indicators. Extract the part and replace the normal lights with your new color LEDS.

ATTENTION!!! Be careful to get the polarity right, otherwise you will have to redo the entire thing again. You can try to put the indicators back in again, switch the lever again and turn on the car headlights to see if all your LEDs are working. Once you got that right, go ahead and put everything back the way they were and put in the screws.

2. Klima / AC control console:

Grab the central lever (for the air intensity) with your fingers and pull with force and attention at the same time. You need to pull it with attention to avoid breaking it.

Once you have pulled out the air intensity button, proceed to replace the light with your new LEDS. You should use some pincers / tweezers if you have big fingers :D. After this, find the right position and insert the air intensity lever back to its place.

PLEASE NOTE!!! In the picture I already have the blue LED in because I already changed those.

3. Lighter:

Watch my video "Astra G LED Tuning Tutorial" from YouTube to see how you should proceed to get to the lighter light to change the LED. Once you have removed the two plastic pieces, locate the light bulb, easily squeeze out the lighter and change the light bulb with your new LED. After that, obviously, put everything back in place.

4. Central console (hour, radio, temperature, date display):

First of all take a moment and think a lot if you want to change those light bulbs too, because of the hard work involved. In case you decide to change them, here is what you have to do.

In the first image, the blue dots represent the screw positions. As you can see, you need to do the following things:

Remove your stereo and then remove the screw behind it.

Remove the plastic cover from the free space under the stereo: you need to release the 4 clams and then remove the screw behind it.

Remove the 4 arrow – triangle button (the one you use for emergencies or car problems). You need two (2) straight screwdrivers; insert them on both sides of the triangle button and extract it easily. After that, remove the 2 air vents (Image 19). There should be some other screws behind the air vents, after removing those, remove the entire big plastic piece (image 20).

Once you have done this, look behind the display and change the light bulbs with the new LEDs. When you have finished, put everything back in order and you're done!

Hope this was of good help to all those of you interested in modifying your interior lights. Cheers!

Despre referendum şi funcţionarea statului Român (teoretic vorbind)

2009-12-10T00:06:00.004+02:00

La o lecţie introductivă de Drept Constituţional sau de Ştiinţă Politică se pot evidenţia următoarele două concepte privind clasificarea formelor de stat şi ale formelor de guvern şi anume, legitimizarea unică sau separată a Parlamentului şi a Guvernului – deci forme de guvern "moniste" şi "dualiste".

În cadrul unei forme de guvernare monistă, precum o republică parlamentară, populaţia este chemată să voteze doar la alegerile parlamentare, iar apoi, majoritatea parlamentară rezultată în urma alegerilor va da ţării guvernul şi, în funcţie de caz, şi preşedintele. În acest fel, guvernul va funcţiona atâta timp cât va avea majoritatea parlamentară în spatele său, iar în caz că aceasta se va modifica, executivul va pica.

În cadrul unei forme de guvernare dualistă, precum o republică semi-prezidenţială, ca România, populaţia este chemată să voteze pentru Parlament şi pentru Preşedinte. Considerând că ambele instituţii, a căror putere şi ale căror funcţii izvorăsc din voinţa poporului, guvernul va fi în mod obligatoriu rezultatul unui acord între Preşedinte şi Parlament. Între cele două instituţii nu există nici un fel de raport de subordonare, dar o sumedenie de raporturi de conlucrare şi interdependenţă.

În orice democraţie este recunoscut faptul că instituţia fundamentală a unui astfel de regim politic şi a unui stat de drept este Parlamentul, adică puterea legislativă. Ceea ce ar trebui să înţeleagă cetăţenii României este faptul că, la fel ca şi Preşedintele, şi Parlamentul este votat şi ales tot de către ei şi, chipurile, tot pentru a-i reprezenta, cu singura precizare şi diferenţă că în momentul de faţă în Parlament îi reprezintă 471 de oameni în loc de unul singur, ca la Cotroceni.

Şi astfel ajungem la problema referendumului din data de 22 Noiembrie 2009, cel din ziua primului tur al alegerilor prezidenţiale. Această mizerie electorală a îmbrăcat forma celor două întrebări "Doriţi să reduceţi numărul parlamentarilor la maxim 300?" şi "Doriţi să trecem la un Parlament unicameral?", cine a votat ştie... Aici iarăşi trebuie să invoc slaba pregătire, cunoaştere şi informare a românilor în chestiunile publice, politice, civice, instituţionale pentru rezultatul acelui referendum.

Eu unul sunt împotriva reducerii numărului de parlamentari şi camere şi mi-ar place ca Parlamentul să aibă mai mulţi membri ca acum. Un Parlament mai mic, nu înseamnă un Parlament mai eficient şi fără nici un fel de dubiu finanţele statului nu vor fi mai bune cu banii economisiţi pe câţiva parlamentari în plus. Fiecare parlamentar reprezintă un anumit număr de cetăţeni care l-au votat într-o anumită zonă a ţării – în aceste condiţii, cine renunţă la parlamentari, renunţă la reprezentarea sa la nivel naţional şi contribuie în mod considerabil la centralizarea puterii şi la concentrarea acesteia în mâinile unui grup restrâns de oameni. Un număr mai mic de parlamentari înseamnă în primul rând că votul fiecărui parlamentar valorează mai mult (la promulgarea unei legi de exemplu) – deci mai puţini vor decide pentru cetăţeni şi în acelaşi timp presupune şi limitarea accesului în Parlament, bineînţeles cu ocazia alegerilor, a unor noi membri. Ce înseamnă asta mai precis: cine nu este sus de tot pe lista membrilor de partid, nu are nici o şansă să mai ajungă pe o listă mai compactă de propuneri pentru alegerile parlamentare, iar în vârful listelor de partid se vor afla întotdeauna cei mai buni pupincurişti sau cei mai înalţi membri ai ierarhiei partidului. Asta se traduce şi mai simplu în faptul că acelaşi grup de hoţi va rămâne în continuare la putere, împiedicând accesul unor noi politicieni, unor politicieni tineri, la Parlament şi implicit la Guvern, facilitând în acelaşi timp şi mai mult coruperea deputaţilor şi a senatorilor (atâta timp cât o mai fi un Senat…).

Probabil că aţi observat deja că i-am numit pe parlamentari hoţi, sau în cel mai bun caz membri ai unor grupuri de interese. Accept şi susţin ideea că Parlamentul este în mare parte constituit din hoţi şi curve (în toate sensurile termenului), dar cu cât are mai mulţi membri, cu atât este mai greu să furi sau să îţi atingi obiectivele personale pentru că ceilalţi vor fi cu ochii pe tine, vor avea interese contradictorii şi astfel va fi necesar să se ajungă la o "cale de mijloc", la o decizie acceptată de mai multe părţi şi nu la decizii unilaterale, autoritare, dictatoriale. Nu vreau să spun că e bine ca PD-L şi PSD şi PNL să îşi dea mâna peste ţară şi să împartă prada, nici gând; mă refer la echilibrul dintre putere şi opoziţie.

În mare parte toată discuţia numărului de parlamentari sau a numărului de camere se reduce la acest joc de forţe pentru putere şi la necesitatea de a găsi un echilibru între diferitele grupuri de interese care acţionează în instituţiile publice, fie că vorbim despre Parlament (în Senat sau Camera Deputaţilor), Guvern sau ramificaţiile lor. E dramatic faptul că nicăieri în această încăierare a hienelor parlamentare şi guvernamentale pentru putere, cetăţeanul nu este reprezentat în nici un fel (sau poate este prada pe care se ceartă hienele), dar este mult mai bine ca aceste hiene să se certe, să existe cineva la putere şi cineva în opoziţie, pentru că altfel avem de-a face cu o adevărată dictatură în momentul în care Executivul deţine Legislativul.

Cât despre marile economii ce se pot realiza din "concedierea" câtorva parlamentari, să fim serioşi! Era suficient să nu o scutească pe ministresa Plăcintă de la PD-L de 5 milioane Euro de datorii către stat şi în felul acesta ne permiteam să ţinem parlamentari mai mulţi... Evident este un exemplu bun pentru nea Dorel de la cârciumă care când l-a văzut pe Băsescu pe sticlă (aia a televizorului) spunând că reducerea numărului de parlamentari va scoate ţara din criză a mai comandat un rând de coniac… Găurile negre ale bugetului românesc nu sunt la Parlament, ci la Guvernul lui Băsescu, pentru că acolo se adună banii şi tot de acolo se împart. Şi ca să fiu rău acum în încheiere, anul acesta Administraţia Prezidențială a cheltuit de două ori mai mult ca anul trecut şi mai mult decât s-ar fi economisit într-un an întreg cu Parlamentul de maxim 300, deci, vă rog frumos, nu vă lăsaţi prostiţi de marinar şi PD-L-iştii lui…

Opţiunea mea

2009-12-09T23:33:00.003+02:00

În caz că vreunul dintre cei care mai aruncaţi din când în când un ochi peste ceea ce mai scriu pe aici, vreau ca înainte să vorbesc despre campania electorală şi alegerile care tocmai au trecut să spun care a fost opţiunea mea şi ce a stat la baza acesteia.

Acum mai bine de o lună, înainte să înceapă campania electorală, stimabilul prieten C.A., într-o dimineaţă de duminică a precizat, în timp ce discutam şi cu stimabilul prieten F.T. că eu sunt PSD-ist, ceea ce este greşit: eu sunt anti-PD-L-ist 100% şi 50%-50% PNL-ist şi PSD-ist. O să ziceţi că sunt tâmpit pentru faptul că mă consider jumătate de stânga şi jumătate de dreapta, dar din punctul meu de vedere, România zilelor noastre nu are nevoie de doctrine politice pentru a face acele progrese elementare şi obligatorii în sectorul juridic, economic, social, diplomatic şi tot aşa… Ce rol poate juca o doctrină politică în separarea puterilor în stat, care din câte se pare nici în ziua de azi nu există în România… Ce rol poate juca o doctrină politică în funcţionarea justiţiei? Sau împotriva corupţiei? Sau în crearea unei industrii solide în România – credeţi că PSD-ştii pot pretinde protecţie socială fără un sector privat care să finanţeze bugetul de stat? Desigur că nu.

Pe scurt, în ţara asta toţi au de făcut acelaşi lucru şi la un nivel atât de bazilar încât nu sunt acceptate alternative categoric separate precum doctrină de stânga – doctrină de dreapta, ci numai simbioze între diversele tipuri de guvernare, în cel mai bun caz…

Acum că am precizat asta, să trecem la explicarea motivelor care au stat la baza votului meu, deşi abordarea temelor electorale din următoarele post-uri va fi foarte obiectivă (vă asigur) şi nu va avea nici o legătură cu opţiunea mea. Am aşteptat ca tot tam-tam-ul să se termine şi am preferat să vorbesc despre aceste teme numai la final ca să nu par vreun fel de propagandist…

Cei cu care am mai vorbit în prima parte a anului ştiu foarte bine că eram croit să votez Antonescu, dar cu cât ne apropriam de alegeri faptul că nu are nici o şansă de a ajunge în turul doi devenea tot mai evident, pentru că orice zi care trecea şi în care nu ataca PDL-ul şi PSD-ul, însemna mai puţine voturi pentru el… Da, a avut un discurs foarte bun, de departe cel mai bun discurs şi da, Antonescu a fost cel mai proaspăt intrat pe scena politică mioritică şi de aceea şi cel mai "curat". Avea în spate un partid aflat în opoziţie ceea ce îi dădea tot dreptul să îi atace pe ceilalţi, acelaşi partid care, conjunctural sau nu, a condus România în cei mai buni ani de creştere economică (nu golanul de Băsescu)… Este profesor de istorie mi se pare şi nu marinar şi nu există nici un dubiu asupra capacităţilor sale economice - adică e un mare sărăntoc în comparaţie cu Băsescu sau Tăriceanu… Pentru toate aceste motive în primă instanţă votul meu ar fi mers către Antonescu. Aşa cum am precizat deja, cu puţin înainte de începerea campaniei electorale, pentru mine era deja evident că Antonescu nu prinde turul 2 aşa că am redirecţionat votul meu către Mircea Geoană.

Geoană nu este nici el o opţiune rea… cu nimic mai rea sau mai bună decât Antonescu. Are o educaţie bună şi indiscutabil este un diplomat mult mai bun decât beţivanul marinar, nu degeaba a fost şi Ambasador în USA – unde şi-a creat o amplă reţea de contacte şi cine trăieşte în lumea reală ştie că e important să ai contacte în diplomaţia internaţională, sector unde şi un simplu accent sau cuvânt folosit în afara sensului propriu îţi poate închide uşi sau parteneriate. Şi ce dacă s-a dus Geoană în Rusia? Măcar pe el l-au primit… Pe Băsescu nu îl primesc nici în Republica Moldova, darmite în state cu greutate. Şi pentru cei care judecă obiectiv funcţia Preşedintelui României din punct de vedere juridic şi al reglementărilor, cele mai importante atribuţii ale acestuia sunt cele de reprezentare a statului român pe plan internaţional, nicidecum de a ieşi în faţa Cotroceniului şi de a promite subvenţiile fermierilor. Se pare că în ultimii ani "Prostănacul" a aruncat şi un ochi peste cărţile de economie, pentru că avea un pic de habar despre chestiunile macroeconomice şi în plus nu e un tip conflictual… Că nu o avea el un discurs tăios ca al lui Băsescu, vă asigur că se datorează şi faptului că nu are serviciile secrete la dispoziţie pentru a-i asigura acele replici şmechere… Ce e greşit în faptul că un candidat la Preşedinţie vine la o dezbatere publică cu nişte foi şi date? Credeţi că Băsescu ştie cu cât a scăzut PIB-ul pe din afară? Numărul sau procentul de şomeri pe de rost? Acestea sunt o parte din motivele pentru care eu am votat cu Geoană, deci cu PSD-ul.

Lipsă totală de respect şi responsabilitate sau prostie şi superficialitate?

2009-10-31T17:20:00.003+02:00

Subiectul nu este chiar unul de imediată actualitate pentru că nu am vrut să mă grăbesc ca fata mare la măritat doar pentru a scrie despre acest nou şi mizerabil episod din cotidianul românesc (şi vâlcean), fapt pentru care am aşteptat să văd cum decurg lucrurile. Pentru cei care au trecut în ultimele două zile pe centura Râmnicului, adică joi, vineri, sâmbătă (31.10.2009, ziua în care scriu) şi cât o mai dori Dumnezeu cu mila de acum înainte, 100% aţi observat cele două tranşee care traversează strada dintr-o parte în alta – una imediat după giratoriul podului de la maternitate mergând către Bucureşti şi a doua ceva mai înainte de intersecţia către Drăgăşani.

Esenţialul discuţiei, ca să nu o mai lungim inutil pentru a N+1’una groapă din România, este că un simplu indicator, un triunghi din ăla cu semnul exclamării ar fi fost tot ce îmi doream, eu ca şofer, înainte de craterele acelea. Nu cer lămpi intermitente de la 100m însoţite de indicatoare care îţi spun să reduci viteza (cum fac ungurii de exemplu când lucrează la carosabil), dar nici măcar un amărât de semn de atenţionare?

Filmuleţul ar trebui să fie cât de cât util pentru a evidenţia ideea, iar coada de se formează acolo este numai din cauza gropii şi e nimic în comparaţie cu ce am văzut în alte momente când coloana ajungea până la reprezentanţa Iveco, adică la vreo 200m mai încolo.

Life...

2009-10-26T22:15:00.006+02:00

So, I was surfing deviant Art as I often do and I came across these wonderful & funny drawings that I really really think are worth sharing with you all. Personally, I laughed so much my stomach hurts, so beware, they can cause stomachache :D.

The materials are copyrighted and are the exclusive propriety of their author - Ennokni. The images link back to his deviantArt profile so don't hesitate to click on them to view them full quality.

Daily life

Daily Life by ~Ennokni on deviant ART

Weekend life

Weekend Life by ~Ennokni on deviant ART

Ideal life

Ideal Life by ~Ennokni on deviant ART

Academic life

Academic Life by ~Ennokni on deviant ART

Udrea se pregăteşte de înconjurul planetei

2009-10-16T20:22:00.002+03:00

Stând eu aşa pe ploaie la firmă mai degeaba, pentru că a plouat mai toată ziua şi pe deasupra am rămas şi fără net la firmă (factura e plătită deci nu acesta este motivul) mă gândeam, melancolic (probabil şi din cauza vremii), că nu mai am benzină în rezervor… Draci! Şi de la asta, nu ştiu precis cum, mi-am amintit de o ştire de aseară – "Udrea a cumpărat carburanţi de 60,000 Euro". Şi fiindcă am avut tot timpul din lume astăzi, am scos un calculator şi m-am apucat să împart, să înmulţesc şi să efectuez alte operaţii asemănătoare şi să vedeţi la ce rezultat am ajuns:

60,000 Euro = 255,000 Lei (la un curs de 1 Euro = 4,25 Lei)

255,000 Lei : 3,5 Lei/L carburant = 72,857 L carburant (adică 1214 plinuri pentru o maşină cu un rezervor de 60 litri).

Considerând un consum mixt de 10L/100 km la Touaregul sau Q7-le distinsei doamne Udrea, putem observa că aceasta poate parcurge cu această cantitate de carburant 728,570 km.

Acum, reamintindu-vă că nu am avut net la dispoziţie în momentul în care am aşternut pe hârtia Word-ului aceste calcule, ca mai apoi să fie publicate pe blog, am aproximat lungimea Ecuatorului ca fiind egală cu 45,000 km (parcă ceva de genul îmi amintesc de la lecţiile de Geografie). Rezultând că:

728,570 km : 45,000 km = 16,190(4), adică 16 şi ceva rezultând în acest fel că cei de la Ministerul Turismului sau Ministerul Mediului (nu ştiu care mai era că bagaboanta are două ministere mai nou), pot să se învârtă în jurul planetei pe banii noştri până ameţesc, pe când zeci de ambulanţe stau în curţile spitalelor pentru că nu au bani de benzină (bine, nici de piese) şi pe când poliţiştii scot bani din buzunar ca să patruleze şi oricât de croit ar fi unul împotriva Poliţiei, parcă tot ei merită mai mult bani de benzină decât "încălzitorii de scaune" de la Turism sau Mediu.

Cheers! Over & Out!

HOME – Fighting the climate change

2009-10-10T18:46:00.006+03:00

First of all big thanks go to my dear friend Florin for telling me about this documentary. I've always been kinda' sensitive when talking about climate change and I seen other documentaries on this subject and HOME is one of the best. For this blog post however, I will limit myself just to let you know about this production and I'll leave the analysis and commentaries for another time. I think the great part about this one is the recency of the investigations, the good overall explanation and the numbers – sad and worrying numbers…

It's non-profit film and on the official YouTube channel it says that redistribution is free. I know you may have seen other similar initiatives on the climate change fight and we'll get in the merit of acting and sustaining these initiatives in a further post, but information and social action are crucial in this global fight so this is why I am giving you some links.

HOME YouTube official channel

HOME documentary (English)

HOME documentary (Deutsch)

HOME documentary (Russian)

HOME documentary (Arabic)

HOME documentary (Français)

HOME documentary (Español)

HOME official web-site

Oprescu the independent...?!?

2009-10-05T18:41:00.004+03:00

Considerând momentul în care scriu chiar aş putea să afirm că e o analiză la cald aceasta, pentru că nea' Oprescu de la Primărie tocmai îşi rosteşte speech-ul demonstrând apetitul său pentru Cotroceni. După o candidatură PSD-istă ce se vroia a fi grandioasă, după o altă scenetă jucată de "Primul actor al patriei" – Băsescu, iată că vine încă o mizerabilă tentativă de solidaritate cu poporul şi încă un discurs demagogic şi plictisitor despre care nici nu vreau să pomenesc.

În ciuda sondajelor şi a analizelor "experţilor" care ne prezintă tot felul de scenarii în cazul candidaturii lui Oprescu, evoluţii, strategii, posibile coaliţii post-electorale, eu aş vrea să direcţionez tot efortul într-o altă direcţie. Sincer, sper ca vorba bătrânească "ulciorul nu merge de multe ori la apă" să se adeverească în cazul lui Oprescu pentru că din punctul meu de vedere este un mare papagal ca să nu folosesc cuvinte mai urâte. Ceea ce mă deranjează cel mai mult este faptul că, la fel ca şi marinarul, nu îşi duce mandatul de primar până la capăt; dacă va câştiga, puţin probabil, se va duce la Cotroceni, dacă nu, se va întoarce la primărie, dar cum rămâne cu bucureştenii care l-au votat acum un an şi jumătate pentru capitală şi tot pentru că era "independent"? Oare a făcut o treabă atât de bună încât nu are rost să mai stea încă 2 ani şi jumătate? Nu de alta, dar ultima dată când am verificat centura Bucureştiului tot bombardată era, ce să mai vorbim de autostrada suspendată? Ce-ar fi fost dacă băiatul ăsta stătea un mandat întreg la capitală, rezolva problemele bucureştenilor şi apoi se prezenta în faţa noastră ca Făt-Frumos venit să ne salveze la nivel naţional? Care-i diferenţa dintre Băsescu şi Oprescu când fiecare dintre ei, aşteaptă momentul oportun pentru interesele lor personale în a da explicaţii sau a lansa candidaturi?... Şi cu toate acestea îşi permite să spună că el este "independent" şi nu intră în jocurile politice ale partidelor?

Aş propune totuşi un calcul extrem de superficial, făcut pe loc şi în mare viteză asupra independenţei lui Oprescu, o independenţă care mie mi se pare extrem de limitată:

Independenţa financiară: considerând că salariul său de primar nu depăşeşte 2000 €, vă întreb cum îşi va susţine el următoarele cheltuieli electorale:

Deplasări în ţară (benzină, hotel, bancheturi, recepţii, cheltuieli neprevăzute);
Materiale promoţionale electorale (pixuri, tricouri, şepci, banners) – considerând că unui candidat îi trebuiesc câteva sute de mii de articole, produse în China pentru a minimiza costurile tot are nevoie de câteva sute de mii de euro pentru a susţine aceste cheltuieli;
Şi, cireaşa de pe tort – campania publicitară mass-media: pentru o lună de campanie pe vreo 2-3 posturi naţionale îţi trebuie milionul de euro.

Stă cu toate astea în salariul de bugetar şi în donaţiile susţinătorilor? Eu nu prea cred, aşa că povestea cu independeţa lui faţă de grupurile de interese să i-o spună lu' surdu'...

Independenţa politică? Asta e şi mai simplă: presupunând prin absurd că ar câştiga alegerile, el trebuie să numească un Prim-Ministru, care să formeze un Guvern şi să obţină încrederea Parlamentului; în condiţiile în care Parlamentul României este dominat de 3 mari partide politice, cine este atât de imbecil să creadă că aia vor da tot caşcavalul, pardon, vor acorda încrederea, unui Guvern care nu este pe aceeaşi lungime de undă cu interesele lor?...

Chessboard hobby project - Part III

2009-10-05T13:33:00.005+03:00

Quick update on the project: last week I bought almost everything I needed to finish the chessboard; I still need some metallic linear U's (you'll see what I mean by this terminology at the end of the week) because I'll make the parts then with the welder (RO - sudor; IT - saldatore). Meanwhile, these are the metallic legs and some extra decorations I bought for the chessboard. I haven't decided it on the colour, but for sure I won't leave them black...

I also, finally, figured it out how to make the rotating mechanism, even if, unfortunately, it's not gonna' be the most aesthetic one; I will use 2 bearings, something like the ones you can see in the following image.

This should be the last update of the work in progress, I already spoke to the welder and by the end of the week I hope to show you all the final result. Wish me luck!

Chessboard hobby project - Part II

2009-09-23T16:01:00.012+03:00

Even if the progress is minor at this point, I wanted to keep you up to date with the granite chessboard project. About two weeks ago I managed to glue the squares on the big surface and left them for a few days for the glue to dry. It was quite tricky because I needed to level carefully the squares and to keep the 90° angle and the strait line between the squares... I didn't do a perfect job but it works... Now you can see more clearly what I meant when I said the chessboard will have to sides: on one side you have the chessboard and on the other side it's a normal granite table. I still have to fully figure out how to create the rotation mechanism and to buy the metallic elements to create the feet of the table. By the end of the week I hope the chessboard boarders will be ready (you can see a small ugly grey border along the squares - and I have to cut some granite lines and polish them to fill up that space) and that I will buy the metallic elements, and then I will just have to talk with the welder (Romanian: sudor, Italian: saldatore) to stick all of them together.

Another update is that I cut the leaf table and polished it on the borders. The bad news is that I also managed to scratch it and now I have to polish the entire surface...

I also prepared two new stencils (patterns) for other granite tables which I intend to create this autumn: a 3 and 4 leaf "trifolium".

Cheers!

Mafia – one big happy family

2009-09-23T15:29:00.006+03:00

Trebuie să mărturisesc că mi s-a aprins beculeţul cu ideea asta mai de o săptămână, poate chiar două, dar din una în alta nu am avut timp să scriu. Dar mai bine aşa pentru că în loc de o discuţie privită dintr-o singură perspectivă, acum avem două perspective! (pe sistemul 2 la preţ de 1).

Mai înainte de toate, este obligatoriu să citiţi articolul de pe Wikipedia despre "mafie" şi "Cosa Nostra", în special paragrafele 1, 2, 3, 4 şi 6.7, 6.8, 6.9. Pe scurt: o organizaţie criminală constituită de o serie de "familii" pentru o mai bună coordonare şi împărţire a zonelor de influenţă şi a câştigurilor rezultate şi bineînţeles pentru minimizarea riscului de a fi prinşi. Aveţi un sentiment de "deja vu" de pe scena publică domestică? Cu siguranţă!

Imaginea ce însoţeşte textul este mai mult decât edificantă în ceea ce priveşte prima abordare a subiectului: politicieni + interlopi = love. Şi cum nu era de ajuns, politicieni + interlopi = rude. Dacă nu-i cunoaşteţi, reputaţii domni sunt Teodor Stolojan (candidat la funcţia de Preşedinte şi retras din cauza unei boli misterioase în 2004 şi Prim-ministru nominalizat al României în 2008 şi, iarăşi, retras în mai puţin de 24 ore), iar alături de el, nimeni altul decât Preşedintele în funcţie al ţiganilor – Bercea Mondialu (fără ' ), mai degrabă cunoscut pentru afacerile murdare din Slatina, care, pentru a explica şi a doua egalitate de mai sus, nemaigăsind pe altcineva în afară de Stolojan (a.k.a. "Robocop"), l-a rugat pe acesta să-i năşească puradelul (sau puradeii). Am fi crezut până mai acum câteva luni că numai Stolojan are puncte comune cu interlopii, dar tăticul său Băsescu ne-a demonstrat că şi el stă la fel, dacă nu mai bine, la acest capitol, afişându-se în vizita de la Craiova de la începutul lui septembrie cu cei mai răi "băieţi răi" şi apoi cu "ţiganii împuţiţi" (expresia îi aparţine domnului Preşedinte, nu mie).

Am observat primele simptome ale fenomenului începând cu permutările individuale de la un partid la altul (de exemplu Udrea – care a fost PSD-istă iniţial), dar le-am ignorat multă vreme până când au început să migreze în masă (vezi ceata de PNL-işti care s-au mutat în PD-L) sau până când "figuranţi" de top au început, dintr-un partid, să curteze figuranţii din alt partid... Şi sincer să fiu am tot sperat că determinarea şi ambiţia care, chipurile caracterizează rasa românească, să iasă la iveală şi să vedem nişte lupte pentru poziţiile strategice sau pentru onoarea unui partid sau altuia... dar nimic. Pe politicienii români nu i-au despărţit niciodata ideologiile şi doctrinele, ci numai câştigurile... până când au descoperit ceva ce mafia siciliană descoperise deja în anul 1850 (la acest punct se mai poate face încă o paralelă cu privire la capacităţile lor): şi anume, că e mai bine să împartă ceea ce câştigă şi să fie buni prieteni, că cine ştie când vin vremuri grele... Ca să punctualizez, mă refer în mod special la afirmaţia lui Crin Antonescu, aşa-zisul antibăsescian, care la două-trei zile după demararea oficială a campaniei electorale afirmă, cu o nesimţire totală, că el e dispus să accepte o colaborare cu Băsescu, dacă cel din urmă va îndeplini o serie de calităţi morale şi profesionale bla bla bla... Antonescu, după această afirmaţie, care nu ştiu cât de discutată a fost în ultima săptămână, ne-a spus într-un fel în care şi un copil de 4 ani ar înţelege că e gata să îşi dea mâna cu Băse... La fel s-a întâmplat şi toamna trecută după alegerile parlamentare când PSD şi PD-L s-au măritat şi foarte probabil ceva de genul o să se petreacă şi în decembrie după ce vom afla care este următorul nostru Preş(e dinte).

Ceauşescu, “jurnaliştii” şi macaronarii

2009-09-16T11:07:00.005+03:00

Deşi nu este o temă de mare relevanţă pentru Românica, mi se pare cât de cât important să privim următorul subiect dintr-un unghi diferit faţă de cel al presei româneşti, care m-a dezamagit total luni la prânz când am văzut ştirea pe sticlă.

Mă refer la construirea a vreo 90 de case în zona Aquila, de aci din Cizmă, unde a avut loc un cutremur în primăvară, înainte sau după ăla de la Bucale când s-au blocat liniile de urgenţă şi, din fericire, doar atât. Aci la macaronari au ajuns "ground zero" şi câteva localităţi care, iată că la 5 luni după cutremur sunt aproape reconstruite. Mai precis, ieri, 15 septembrie 2009, "El lider maximo italienesc" – Silvio (a.k.a. Broscoiul Mafiot) Berlusconi a tăiat panglica la 90 de "căsuţe provizorii". Nu pare un număr mare şi de fapt şi de drept, nici nu este, dar ceea ce ei numesc "provizoriu" mi se par vile de lux considerând timpul extrem de rapid de realizare şi condiţiile oferite. Încă o precizare, ca să înţelegeţi mai bine anumite nuanţe narative ale textului, cum ar fi "aci" şi detalii de acest gen: săptămâna asta sunt în Cizmă. Bun, şi abia ajunsei eu la Bologna şi prinsei jurnalul de ora 17.00 şi văzui faimoasele "căsuţe provizorii": apartamente cu 2 camere, pe structură de lemn, cu ziduri de cărămidă (pentru cine nu ştie, cărămida ceramică rămâne în continuare cel mai tare material pentru ziduri, în comparaţie cu firavul BCA sau cu bolţarii de ciment), utilate complet (au insistat asupra aspectului că aveau şi săpun şi o sticlă de "şampagne" care îi aştepta pe <<sinistraţi>>) şi flori la ferestre... De aici gândul mi-a zburat imediat la problemele noastre mioritice ale inundaţiilor care se repetă aproape în fiecare an şi mai ales la faptul că la noi le-au trântit acelor amărâţi nişte containtere de fier şi le-au zis: "Luaţi! Case!". Dar cele 90 de case (+ şcoală şi grădiniţă noi) nu sunt tot, până în iarnă cică o să cazeze definitiv încă 2500 de persoane la blocuri noi, construite special pentru sinistraţi, ca nu cumva iarna sub-mediteraneană extrem de aspră cu temperaturi extrem de mici (0 - +10 grade Celsius valori medii) să-i prindă pe cetăţeni fără casă (NOTĂ: pentru cine se prinde mai greu de valorile geografice, încercam să fiu sarcastic cu privire la dificultatea unei ierni din Italia în comparaţie cu valorile negative care se abat asupra meleagurilor noastre în anotimpul alb...). În mare, povestea cam asta ar fi... dar până să trecem la evidenţierea aspectelor morale, civice şi desigur economice care stau la baza acestei operaţiuni, aş vrea să vă precizez şi ce a înţeles presa noastră din toată povestea asta. Au auzit şi ei că un adversar politic de-al Broscoiului Berlusconi l-a asemănat pe acesta cu Ceauşescu pentru că dezvoltă un cult al personalităţii şi se duce la tăiat de panglici.... Speechless...

Iată ce cred eu că ar merita precizat din toată povestea asta:

Am spus deja că mii de persoane vor primi case şi nu vor petrece iarna fără un acoperiş deasupra capului.
Aş fi dorit să aud "specialiştii" şi "jurnaliştii" români spunând că fondurile din care au fost construite acele imobile provin numai de la macaronari: Guvernul Italiei în cea mai mare măsură şi Crucea Roşie Italiană prin donaţii de la macaronari ne-sinistraţi...
Mai merită punctat faptul că această operaţiune de reconstruire a creat sute de locuri de muncă şi a învărtit zeci de milioane de Euro într-o zonă care, după un cutremur, este efectiv moartă din punct de vedere economic, generând astfel nu numai infrastructură nouă şi utilă pentru cetăţeni, dar şi venituri pentru firmele private din sectorul construcţiilor, aproape mort şi acesta din cauza "depresiei economice". Mecanismul care stă la baza acestei îmbunătăţiri a situaţiei economice îl găsiţi, dacă sunteţi interesaţi, în articolul "Băncile tuturor" (arhivă luna Aprile).

În concluzie, mă doare nu departe de coadă că nişte tentative de jurnalişti români au avut reacţii de indignare că politicieni străini folosesc exemplul Ceauşescu în situaţii cu conotaţii negative şi aş fi aşteptat o serie de precizări mai tehnice. Şi, un ultim aspect pentru cei care, din motive de dereglare psihică, au citit aceste rânduri cu impresia că îi pup'in'curesc pe macaronari, reamintesc ceea ce spun întotdeauna când fac astfel de comparaţii: judecând pe o scară de valori universală care pleacă de la statele scandinave (care după părerea mea sunt deasupra Statelor Unite, Angliei, Germaniei ca şi nivel de politici publice şi sociale, dar le considerăm pe toate astea egale pentru moment ca să nu ne mai complicăm cu alte detalii) şi terminând cu Afghanistanul şi alte state de Divizia/Lumea a treia, macaronarii se situează, aşa cum am mai zis, pe o poziţie mediocră, dar mediocritatea lor rămâne un nivel extrem de înalt faţă de Românica.

Întrebări, critici şi comentarii sunt ca de obicei bine-venite.

Cine a cui curvă e?

2009-09-05T15:12:00.015+03:00

Încă de la început, scuzele de rigoare dacă vreo persoană ce face parte din mediul super-academic s-a rătăcit pe blogul ăsta şi s-a ultragiat la vederea cuvântului CURVĂ direct în titlu pentru că probabil acesta nu intră în vocabularul său.

Da, "curvă", cu toţii avem o idee despre ce înseamnă acest cuvânt, şi că poate căpăta două conotaţii foarte importante... sau poate mai multe. Că vorbim de o persoană care te trădează sau de o persoană care practică o anume meserie (că-i vorba de un el sau de o ea, nu contează), ambele utilizări sunt valabile şi aplicabile pentru subiectul pe care îl tratăm acum.

De aceea, aş vrea să plec de la următoarea problemă: se dă un partid PD-L, un Preşedinte Traian Băsescu, o Elena Udrea şi cu un rol foarte redus în analiza noastră – nişte alegeri prezidenţiale în noiembrie. Întrebarea este: Cine a cui curvă este? Elena Udrea e curva PD-L-ului şi a lui Băse în mod special? Sau Băse şi tot PD-L-ul sunt curvele doamnei Nuţi Cocoş Udrea?

Haideţi să trecem foarte repede în revistă câteva aspecte, pe care, sper, că deja le-aţi urmărit pe la TV, pentru că în ciuda circului total ne privesc din plin pe fiecare dintre noi. Nişte băieţi foarte răi, probabil supăraţi că doamna Udrea nu i-a băgat în seamă (da, m-am gândit la ceva vulgar), profitând de faptul că fac parte din cea mai importantă instituţie a unui stat democratic – PARLAMENTUL, s-au hotărât să-i facă o comisie şi să o "înfunde". Bineînţeles, ştiind că are musca pe căciulă, stimabilul ministru al turismului inexistent a făcut tot ce i-a stat în putere ca să se sustragă din faţa acestei comisii, ceea ce, să fim sinceri, ar face orice om pentru a se apăra, indiferent că a greşit sau nu. Că s-a ridicat şi a plecat, nu o singură dată, ci de două ori, că a făcut fals şi uz de fals (atât în declaraţii personale, de avere, semnături, cât şi în documentele de la Ministerul Turismului), că i-a zis lui Orban Organ, toate astea mi se par fapte foarte grave care ne-au dezgustat pe toţi. Însă mi se pare important să pomenim şi întrebarea precizată mai sus.

Vă mai amintiţi de Monica Iacob Ridzi? E clar că ea era curva PD-L-ului şi a lui Băse. Diferenţa dintre Ridzi şi Udrea e cât Groapa Marianelor (adică vreo 11 km). Ridzi a fost aruncată ca o cârpă, în timp ce pe Udrea o afişează ca pe o eşarfă de mătase fină... De ce oare? Că amândouă sunt din PD-L şi amândouă au ajutat-o pe cealată Elenuţa să stea câţiva ani pe la "Bruxel".

Mi se pare necesar să mai facem o abatere de la problema principală (şi anume interdependenţa dintre Udrea, Băse şi PD-L) şi să punctăm câteva aspecte.

1. În primul rând, Parlamentul. Cu toţii ştim că este o instituţie (cea mai importantă) a unui stat democratic, ai cărei membri sunt aleşi prin vot de către popor. Parlamentarii au imunitate – adică pe durata mandatului nu pot fi puşi sub anchetă, cu excepţia unui flagrant (ţineţi minte asta, va fi util în punctele următoare).

2. Cetăţeanul român, acordând votul său unui anume candidat pentru un post de Parlamentar, îşi exprimă prin intermediul alesului său dezacordul faţă de ceilalţi candidaţi. Mai precis, cetăţeanul care l-a votat pe Orban de la PNL (şeful Comisiei Parlamentare care o anchetează pe Udrea), era şi el împotriva PD-L-ului şi a Udrei... Deci nu văd de ce piţipoanca asta depăşită se străduieşte din răsputeri să ne vândă înregistrări ilegale pentru a încerca să ne convingă că această comisie este diabolică...

3. Nu uitaţi că Udrea în toamnă a fost aleasă şi ea în Parlament pentru că a demonstrat, cel puţin în concepţia unora pentru că eu am mari dubii, că ştie să croşeteze şi să spele podele în direct la televizor. Această alegere înseamnă şi pentru ea imunitate, pentru că miniştrii pot deţine doar o funcţie publică, cu excepţia unui post de parlamentar – deci în acest caz 2 funcţii şi acest avantaj i se transferă şi în Guvern, ceea ce înseamnă că pentru a o pune sub urmărire penală sau pentru a o acuza de vreo faptă penală pe această duduie, trebuie urmată procedura parlamentară, adică înfiinţarea unei comisii care să stabilească necesitatea de a o da pe Udrea pe mâna Poliţiei. Şi de aici lucrurile sunt extrem de simple: majoritatea parlamentară
decide, pentru că o Comisie Parlamentară de Anchetă este un Parlament în miniatură şi trimiterea Udrei în anchetă penală era clară
încă de la început, datorită unor calcule extrem de simple de matematică: PSD + PNL > PD-L è Udrea va fi anchetată. Ce va fi după
trimiterea în anchetă e altă poveste pentru că intră în joc Poliţia, intră în joc procurorii şi judecătorii, corupţi sau apropriaţi ai unuia sau ai altuia, dar ancheta era o certitudine încă de la început.

Cred că până aici am reuşit să vedem cum stau lucrurile cu Udrea. Trecem la a doua variabilă importantă din ecuaţia noastră: Partidul Democrat Liberal. Aici fără doar şi poate putem afirma încă de la început că acest partid este curva lui Băsescu, dar şi a Elenei Udrea. Mi se pare incredibil cum un partid care până la izbucnirea scandalurilor Ridzi şi Udrea depăşea cu vreo 5% PSD-ul şi după doar 2 luni (în care s-au desfăşurat şi aceste scandaluri) să pice dramatic. Cu PD-L-ul lucrurile sunt simple: i-am văzut pe toţi cum se aruncă în apă ca să o salveze pe Udrea, în ciuda faptului că în mod evident duduia este aşa de grea încât îi trage pe toţi la fund...

A treia variabilă este Băsescu – El President Massimo de la Republique Bananiere Românica (cre'că e o combinaţie spaniolo-italiano-francezo-română în titulatura anterioară). De-a lungul mandatului său am avut ocazia să îi cunoaştem prostia pe care o deţine, capacitatea de a declanşa certuri între toţi şi toate, lipsa de diplomaţie şi mai ales uşurinţa cu care acest laş şi fricos se spală pe mâini de persoanele de care nu mai are nevoie sau care îl pot compromite... Aşa a făcut cu mai mulţi consilieri prezidenţiali de-ai săi – cum i-au deschis uşa către alte partide din care proveneau sau cum i-au satisfăcut interesele (pe la anumite servicii secrete de exemplu) astfel încât "bătrânul edect" Băsescu să-şi înfigă rădăcinile peste tot, i-a aruncat afară ca pe gunoi, ţinându-se la nas. Udrea este excepţia de la regulă pentru acest individ. Ori are o inimă şi ţine la aliaţii săi clasici (mă îndoiesc foarte mult de asta), ori vizitele pe care Udrea le face noaptea la Cotoroceni sunt adevărate (da, la chestia aia mă gândesc...) ori e altceva la mijloc. Prima variantă o exclud încă din start: Traian Băsescu nu şi-ar compromite nici măcar 0,0001% din procentele şi şansele sale pentru un nou mandat la Cotroceni din cauza unei persoane (vezi cazul Ridzi – nu este încă în puşcărie, şi foarte probabil nici nu va fi, dar nici nu am mai văzut-o pe la TV). Atunci de ce atâta devotament pentru o piatră agăţată de gât ca Udrea? Considerând că Băsescu face trafic de 400 milioane de Euro cu armament şi soldaţii români mor prin Afghanistan şi Irak, mâ îndoiesc că bugetul de 75 milioane de la Ministerul Turismului este atât de important pentru el... Mă îndoiesc şi de puterea economică a lui Cocoş, considerând că mai are o grămadă de oameni cu sute de milioane de euro "amărâtul" de Băse (Videanu, Flutur, Popovici etc..)

Ajungem aşadar la concluzia acestui subiect destul de lung, pentru care îmi cer scuze că nu am reuşit să îl comprim mai mult, dar anumite aspecte trebuiau precizate. Este clar că PD-L-ul este şi curva lui Băse şi curva Udrei. Considerând ultimele precizări din paragraful Băse, personal cred că Udrea mai înainte, cu siguranţă, a făcut vizitele de noapte la Cotroceni însă undeva pe parcursul acestor vizite s-a inversat poziţia celui care stă deasupra, din diverse motive (o casetă compromiţătoare, o înregistrare, un document compromiţător), aşa că, personal, cred că în momentul de faţă curva Udrea nu mai este sub controlul total al lui Băse, între cei doi având loc o variaţie a procentelor de putere.

Ca de obicei, dacă aveţi obiecţii, critici, comentarii, întrebări, vi se pare că am omis sau am greşit ceva, nu ezitaţi să lăsaţi un comment.

Answering the phone philosophy...

2009-09-03T20:59:00.006+03:00

Just for a few laughs, watch this scene from “Family Guy”. I bet this happened to everyone of us! No further comments are necessary, the video says it all…

Note: in this episode Peter is friend with Jesus. This is just for you to know, he's not calling Jesus for some supernatural favour...

Explicaţii la momentul oportun

2009-08-28T22:43:00.007+03:00

O lăsăm pe madam Udrea undeva în backstage pentru că zilele astea, în ciuda avalanşei de subiecte care ne loveşte, mi se pare mai important să ne ocupăm de fraţii Băse şi armament. Am ales să abordez acest subiect plecând de la câteva aspecte mult mai recente decât firul cronologic al dezvăluirilor, mai precis cu relaţia "big brother & little brother" şi explicaţiile.

Mă voi opri în această primă parte a discuţiei asupra "EXPLICAŢIILOR" oferite de TRAIAN Băsescu. Care explicaţii? Niciuna! Aşa-i, n-a oferit nici o explicaţie. Pe miercuri, la mai bine de o săptămâna după ce toate ziarele şi televiziunile au tunat şi au trăznit că fratele Preşedintelui României este implicat în trafic de armament, Preşedenţia a ieşit la "DECLARAŢII", a.k.a. TRAS DE TIMP. Poate că multora le-a scăpat acest aspect şi de asta doresc să insist: Băsescu a ieşit la pupitrul din Cotroceni şi ne-a spus că va da explicaţii cu privire la implicarea fratelui său în traficul de armament în viitorul apropiat, în curând... Iar "dezvăluirea" sa a fost consolidată joi şi vineri de tentativele de consilieri prezidenţiali ca Fota şi campionii la pupi'n'curism din PD – L, spunând că Preşedintele aşteaptă MOMENTUL OPORTUN. Din nou, vreau să insist, Băsescu aşteaptă MOMENTUL OPORTUN ca să dea explicaţii.

În aceste condiţii, punctul pe care vreau să-l pun pe "i" este cât se poate de simplu şi vă întreb: MOMENT OPORTUN PENTRU CINE? Pentru că din câte îmi amintesc, cine l-a votat, l-a votat să fie Preşedintele României şi să îndeplinească această funcţie în folosul ţării şi nu cel personal. De ce să mai aştepte 3 săptămâni până să încerce să ne vândă "rahat" în priviinţa lu' "fratiso", că adevărul oricum e evident deja. Poate între timp serviciile secrete, care stau la picioarele lui, găsesc ceva despre Geoană ca să arunce în arena circului public şi să uite lumea de mafiotul handicapat Mircea Băsescu? Sau poate află ceva despre Antonescu? Ar fi ideal pentru el, aşa-i?

Ei bine, astfel de comportamente nu trebuie tolerate, ba dimpotrivă, taxate la alegerile din iarnă, pentru că acest "găozar" nu dă explicaţii când are el chef, ci când i se cer de către cetăţenii care i-au acordat voturile pentru a-i servi !

Şi alţii au gropi... Well, not exactly...

2009-08-26T13:11:00.007+03:00

Deşi este evident faptul că imaginile şi ideea care stau la baza acestora sunt de natură publicitară, mi se pare interesant să observăm cum unii se joacă de-a gropile. Mi s-a părut că merită să facem puţin haz de necaz fără să mai reluăm discuţiile despre infrastructura noastră prăpădită şi atâta tot.

Cheers!

Opel Ampera va consuma 1% în oraş

2009-08-13T12:55:00.007+03:00

Deşi atât fratele geamăn Chevrolet Volt cât şi Opel Ampera nu vor intra în producţie mai devreme de sfârşitul lui 2010, General Motors a făcut zilele acestea primele teste în oraş cu un Volt. Rezultatele mi se par extraordinare, dacă nu chiar aproape de SF: consumul rezultat a fost de 1,02 litri la 100 km REPET – ÎN ORAŞ! Trebuie precizat că motorul clasic pe benzina al Volt-ului are numai rolul de a încărca bateria, iar maşina nu intră la categoria hibridelor, precum Prius-ul, fiind considerată integral electrică. Astfel, Volt-ul se dovedeşte a fi de 4 ori mai eficient la consum decât Toyota Prius care are un consum urban de 4,6 litri. Cei de la GM au fost cât de cât evazivi cu alte date tehnice, dar au precizat ca acest consum poate fi obţinut până la o viteză maximă de 64 km/h, suficient pentru mediul urban.

Senzaţional mi se pare faptul că se poate obţine acest consum ridicol conducând o maşină care oferă toate comodităţile şi spaţiul necesar, fără a fi obligat să recurgi la o conservă precum Smartul.

Aşteptăm cu mare interes şi informaţii asupra comportamentului maşinii în mediu extra-urban, iar dacă acestea vor fi la fel de îmbucurătoare, cred că Voltul şi Ampera îşi vor merita preţul de 40,000$ respectiv 30,000€.

Chessboard Hobby Project

2009-08-12T23:05:00.013+03:00

Ok, here it is, my first blog post in English. Considering this subject goes over the Romanian frontiers and interests, I thought it may be a good idea writing it in English for those of you who are interested in the project.
Important to mention is that the idea came last year from my colleague Flaviano who suggested making a wooden chessboard, after which I took it to the next level and started the granite chessboard.

It’s not finished yet and it won’t be for another couple of weeks, but it’s starting to shape and that’s why I thought it might be ready for “show & tell”. Here’s how it went until now.

First I had to choose the granite materials and I decided for a Balmoral Red and a New Venetian Gold because of the small quantities I needed and the fact that I found some material scraps. Also, I had to choose another piece of granite on which the squares will be later on “glued” and initially I went for something grey, but then my brother had a great idea and partially because of the granite texture, partially because of the size, partially because of the needs, I finally decided for another piece of New Venetian Gold.

After this, the squares needed to be cut to size, more specific 8cm x 8cm thus resulting in a total of almost 70cm for each side of the chess board (borders included).

Once the squares were cut, they needed to be perfected on the corners and polished on the upside borders for a better design and this took a lot of time.

I hope that by the end of the week I will finish the borders surrounding the chess squares. Once that will be done, I will have to order the metallic table legs and that’s the tricky part, because the great idea behind this chessboard is that it can be flipped over and used as a chessboard or as a garden / balcony table for coffee, tea or anything you want.

I’ll keep you posted how it goes with the final details, meanwhile I leave you with a teaser from another project already on the roll and the invitation to leave your impressions. Cheers!

Ferrari Day - Maranello

2009-07-23T21:22:00.029+03:00

Semestrul trecut, după aproape doi ani de stat prin Italia în sfârşit am ajuns la Maranello: fericire mare! Şi e destul de greu să consideri asta o reuşită când ştii că locul e la aproximativ 50 kilometri de Bologna. A trebuit să iau "dificila" decizie de a renunţa la două lecţii, dar pot afirma că a meritat.

Nu îmi mai complic viaţa să vă fac rezumate despre Enzo Ferrari şi despre brand şi etc etc etc. Googăliţi-l sau daţi un search pe Wikipedia. Drumul care duce la Maranello şi locul în sine nu e spectaculos – desigur nu sunt gropi în asfalt; dacă ai face abstracţie ca la fiecare 10 maşini care treceau, una era Ferrari, ai zice că eşti în oricare altă localitate rurală italiană (bineînţeles nu vă gânţiţi la Cuca Măcăii acuma… nici chiar aşa). Oraşul cred că trăieşte din brandul Ferrari: orice restaurant, orice benzinărie sau orice firmă pe care o vezi, chiar dacă nu are nici o treabă cu lumea automobilelor afişează minim steagul Scuderiei. Nu am precizat până acum, dar în caz că cineva încă mai are vreun dubiu, cât de mic, la Maranello produc Ferrari-urile. Aproape de centru e amplasat muzeul – cel pe care l-am vizitat eu. Foarte aproape este "Vechea fabrică" şi puţin mai înainte, tot în zonă este – evident – "Noua fabrică".

Ce te izbeşte în mod dramatic imediat ce intri în muzeu este Fan Shop-ul: o cană – 20 Euro, o şapcă – 30 Euro, un carneţel de notiţe – 5 euro, un model în miniatură – 200 Euro. Evident că nu am cumpărat nimic… Biletul e mai rezonabil: 11 Euro pentru studenţi, 15 în mod normal.

Cum intri, dai peste zona maşinilor de Formula 1. Sunt prezentate mai toate modelele de la începuturile mărcii până anul trecut. Pe lângă faptul foarte agasant că e "interzis să atingi", este interesant că au expus şi motoarele, aşa că pentru cei care se pricep, asta poate fi o lecţie din care să înveţi cum să îngrămădeşti 500 cp într-un motor de 1,6 litri, de exemplu. Tot în sectorul Formulei 1, sunt expuse câteva articole care au făcut istorie. Ce mi-a plăcut în mod special, de pe vremurile când încă mă mai uitam la această competiţie: cauciucul şi cupa lui Schumacher.

Cauciucul expus cu mare fală imediat cum intri în dreapta a fost cel utilizat la Marele Premiu din Suzuka în 2003, când, din câte îmi amintesc, Schumi nu a mai făcut a treia oprire la boxe şi a câştigat cursa şiiiii, dacă nu mă înşel şi campionatul mondial datorită acelei victorii. Cauciucul este efectiv măcelărit – ce vedeţi în imaginea ataşată nu este pământ, ci cauciuc topit. Trofeul mi-a plăcut pentru că am văzut şi acea cursă şi mi s-a părut interesant ca idee – în loc de cupă, un volan (câştigat tot de Schumacher la Marele Premiu al Catalunyei – Spania). Şi da, este cam jegos, probabil nu l-au curăţat de şampanie după ce s-au stropit pilotii la premiere...

De menţionat este faptul că, lăsând la o parte detaliile tehnice ale motorului, aerodinamica şi alte subtilităţi din astea, unul îşi poate da seama cum au devenit tot mai tehnologizate maşinile de Formula 1 doar uitându-se la volan: din ce în ce mai încărcat cu butoane şi butonaşe. Cele mai vechi formule expuse aveau schimbul manual, ca pe maşinile de serie, şi venind spre zilele noastre au ajuns să schimbe viteza apăsând butonul. Nu vreau să comentez dacă e bine sau nu pentru sport, dar evoluţia este uşor vizibilă chiar şi pentru persoane care nu se pricep la motoare.

Apoi mai este prezentat un model din primii ani ai lui 1900 la care a lucrat şi Enzo Ferrari, încă nu îşi luase lumea în cap şi lucra pentru FIAT – modelul F-2 care prindea 160 km/h. În camera alăturată acestui model sunt prezentate un Alfa Romeo şi un Maserati, probabil tot opere de-ale lui Ferrari.

O noutate absolută a fost Ferrari-ul în stil muscle car - nu îl mai văzusem niciodată.; de altfel, maşina avea număr de USA.

Însă paradisul era deasupra – nu în ceruri, ci la etajul 1. Prima maşină care te primeşte călduros este F-50-ul. De asta îmi amintesc că, pe lângă faptul că era foarte scumpă şi au fost produse foarte puţine, trebuia să fii foarte foarte precis cu plecarea de pe loc pentru că altfel nenoroceai motorul şi nu puţini au fost cei care, după ce au cumpărat maşina, au fost chemaţi de Ferrari la cursuri de "plecare de pe loc" ca să nu strice motoarele. Alături, stă falnic Enzo-ul: de-a dreptul impresionant văzut de aproape. O Testarossa care a făcut istorie în anii '80, un GTO – ceva mai vechi şi un California (ca şi design, mi se pare foarte comercializat, dar este reuşită).

În ultima cameră se odihneau doi monştri. Unul de curse care habar nu am ce tip este, poate vă dumiriţi voi din imagini şi preferatul meu absolut, ceea ce defineşte din plin brandul Ferrari după părerea mea – un Ferrari F-40. Ultimul model de care s-a ocupat unchiaşul Enzo (1987 maşina, el a murit în '88): un V8, 90 grade, 3000 cmc, 478 cp @ 7000 rpm. Era pur şi simplu superb. Pentru prima dată când am văzut unul live şi, cu toate că abia mă holbasem la un Enzo şi la un California cu toate dotările posibile înăuntru, tot bi-turbo-ul F-40 fără aer condiţionat şi muzică mi-a rămas în minte… şi bineînţeles preţurile exagerate de la Fan Shop…

După muzeu, am încercat să mă duc la pistă, dar din păcate accesul era interzis (notă: au şi pistă acolo – se numeşte Fiorano). Nu am reuşit decât să văd un Ferrari pe pistă prin gardul de protecţie într-un colţ şi după m-am cărat. În drum am trecut şi prin faţa "Noii fabrici" şi pe lângă siglă de remarcat este faptul că se vede "Galeria Vântului": este locul unde testează aerodinamica maşinilor.

Şi cam atât. Esenţialul sunt imaginile care sper să vă placă. Pentru pasionaţii care trec prin zonă, locul merită vizitat. Cheers!

Hotel cu fonduri externe în condiţii speciale

2009-07-23T20:53:00.002+03:00

Cautând de mama focului nişte hârtii prin casă, am dat peste un depliant de la un hotel tare de tot din Italia şi, profitând de faptul că am avut ocazia să îl cunosc personal pe proprietar, mi-am amintit de modul în care a construit hotelul şi am zis că ar merita insistat asupra acestui aspect, mai ales datorită exasperantului ritm de repetare al termenului "fonduri europene" de pe la noi şi mi-am propus să prezint un studiu de caz despre cum funcţionează alocările de fonduri într-un stat mediocru precum Italia.

Care-i treaba cu acest hotel până la urmă, pentru că trebuie să fiu sincer, nu era nimic extra-mega-senzaţional… E drept, avea 4 stele, super confort, dar nu era nici la Monte Carlo, nici pe malul Mediteranei şi nici în vârful muntelui, ci într-o oarecare localitate italiană, care nu excela prin nici un punct de interes turistic pe o rază de 50 km. Şi atunci, lumea s-ar întreba de ce dracului ar cheltui cineva sute de mii de euro ca să reamenajeze o structură veche şi să o transforme într-un hotel cu piscină, sală de sport, sală de conferinţe, aer condiţionat, net prin firbră, cadă cu hidromasaj, într-o zonă unde potenţialul turistic imediat este foarte scăzut? Răspunsul este pe cât se poate de simplu: FONDURI EXTERNE.

Dacă vă amintiţi, în 2005-2006 a fost Olimpiada sporturilor de iarnă la Torino, pentru că în vara lui 2006 am stat eu pe acolo câteva zile şi hotelul era gata frumos... Cu acea ocazie, pe lângă sumele pe care Federaţia Internaţională de Sport sau cum s-o fi numind structura aceea internaţională care organizează olimpiadele, autorităţile italiene au pus şi ele la bătaie nişte bani pentru îmbunătăţiri last-minute. Aşa că, ţinând cont de faptul că macaronarii aveau deja indicatoare şi asfalt pe drumuri (spre deosebire de ce s-a întâmplat la Summitul NATO de la Bucureşti), au mai rămas bani şi pentru nişte hoteluri.

A fost şi cazul acestui tip. Este clar că omul nu avea o slujbă răsplătită cu salariul minim pe economie. Cu sau fără hotel nu făcea foamea, mai ales că în garaj avea o colecţie de vreo 5 maşini de epocă... A aplicat pentru fondurile cu pricina şi a obţinut o sumă ce urma să fie rambursată doar în proporţie de 40% pe un termen de vreo 20 de ani. La prima vedere ni s-ar părea, considerând cât de lent merg creditările europene la noi, că acesta ori este un caz norocos, ori omul cunoştea pe cineva... ca pe la noi, dar nu-i aşa. Tot cu acea ocazie, italienii mai construiseră şi o autostradă de vreo 70-80 km, aşa pac-pac la foc automat, între Torino şi Sestriere (o localitate montană unde s-au mai ţinut nişte activităţi sportive de iarnă prin anii '90), iar de asta îmi amintesc pentru că la un moment dat nu mai cunoşteam drumul şi credeam că m-am pierdut.

E o chestie totuşi să primeşti un milion şi să dai înapoi 400.000, chiar dacă, în vara lui 2006, când am fost eu, din vreo 50 de camere erau ocupate doar vreo 3-4. Pe de altă parte, cu ocazia olimpiadelor, deşi era la 50 km de Torino, îmi spunea că a fost full şi cu preţurile umflate de 200-300% şi cum în mod normal camera era 50 Euro pe noapte, îţi ajung câteva mega-evenimente să amortizezi investiţia...

Morala povestioarei este că se poate face ceva cu fonduri externe atunci când sistemul de alocare funcţionează şi că acestea pot reprezenta o soluţie foarte bună de investiţii.

Investiţii publice?!?!

2009-07-16T19:52:00.002+03:00

Deşi am impresia că pe zi ce trece devin tot mai alergic la invocarea "crizei" de către tot felul de persoane mai mult sau mai puţin picate din plop, nu pot să evit subiectul şi să nu precizez câteva aspecte. Mai înainte de toate precizez că dezgustul meu faţă de papagalii "crizaţi" se manifestă mai ales la nivelul "negocierilor ţigăneşti" pe care toţi încearcă să le poarte chiar şi în comerţul en-detail (şi aici expresia este folosită în sensul propriu, considerând că m-am trezit la firmă cu un domn de etnie rromă care invoca depresiunea economică la fiecare zece cuvinte pentru a cere o reducere – probabil a observat asta prin faptul că portofelele celor din Vest sunt mai goale în ultima vreme şi nu îi mai merge nici lui S.R.L.-ul din cauza asta...).

Dar lăsând de o parte aceşti pui de antreprenori şi negociatori aş încerca să dirijez atenţia spre una dintre problemele reale pe care CRIZA le-a adus – investiţiile publice.

Fără doar şi poate una dintre cele mai eficiente modalităţi de a combate CRIZA (şi care evident nu se manifestă aşa cum ar trebui pe plaiurile mioritice) este reprezentată de investiţiile publice. În linii mari, nenea Gheorghe care are şi el un S.R.L. şi până mai anul trecut construia două-trei case pe an, acum se vede nevoit să îşi orienteze atenţia către alte surse de lucru. Astfel, participă la o licitaţie publică pentru a amenaja, să zicem, Parcul Zăvoi. Problema este că simpaticul meşter nu are nici o şansă pentru că ceea ce ar trebui să fie o metodă care să ajute firmele să stea pe linia de plutire şi în acelaşi timp să îmbunătăţească mizerabila noastră infrastructură naţională se transformă din metoda supremă de redresare a economiei propusă de Keynes, într-un alt mecanism infect al "băieţilor deştepţi".

Nu întâmplător am pomenit de Parcul Zăvoi (din Râmnicu Vâlcea – pentru cititorii din afara graniţelor vâlcene): surse interne, ca să folosim un clişeu jurnalistic şi să învăluim în mister persoana de la care am primit informaţiile, au confirmat că deja au început procedurile birocratice pentru reamenajarea parcului. La prima vedere aţi spune că e un lucru foarte bun, şi chiar este, dar pe o scară de la 1 la 10 nu ia nota 5 toată treaba asta. Primul motiv, la fel ca toate licitaţiile publice care se organizează pe la noi, şi aici fac trimitere şi la foarte recentul caz Ridzi, preţurile sunt umflate cu 300-400% minim, MINIM! Şi asta pe bani publici, adică pe banii NOŞTRI. Dar să trecem cu privirea şi acest aspect fundamental care nu ar trebui iertat sub nici o formă şi să zicem că reamenajarea parcului ar fi un lucru bun, în ciuda costurilor extra-umflate... Nu chiar... Pentru că la licitaţie, nenea Gheorghe, după cum spuneam, nici nu poate să participe, din simplul motiv că cifra sa de afaceri nu atinge 8 milioane de lei, în cazul reamenajării parcului nostru. Asta ar însemna 2 milioane Euro cifră de afaceri pe an.

Astfel, ca să nu ne mai lungim în mod inutil la discuţii, această cheltuială publică ce ar trebui să se contureze ca o măsură anti-criză nu este altceva decât o perfecţionare a modalităţilor prin care funcţionarii publici FURĂ. Ca să păstrăm obiectivitatea discuţiei şi să nu transformăm totul într-o condamnare a conducerii locale (şi naţionale că nu-i acesta singurul caz), am putea sublinia faptul că legea le impune să acorde aceste lucrări unor firme care să aibe o anumită cifră de afaceri şi o oarecare credibilitate, dar legea e facută tot de ei şi nu ţine ca scuză considerând conjunctura actuală, limitele minime impuse mi se par exagerate.

Aşa că, pentru a transforma această reamenajare publică dintr-o pradă pentru ţepari, într-o măsură anti-criză, cred că în primul rând ar trebui împărţită lucrarea în mai multe "sub-lucrări" astfel încât mai multe firme să poată participa şi să încerce să se salveze de la faliment pe vremurile astea, şi bineînţeles legislaţia modificată şi ea în acest sens. Desigur, problema a fost simplificată la extrem, pentru că în ecuaţie intră mult mai multe aspecte pe lângă legislaţie, precum campaniile de informare, instituţiile menite să ofere aceste informaţii (care în mod deliberat încearcă să învăluiască în mister şi birocraţie procedurile licitaţiilor publice pentru a împiedica accesul unor firme noi şi nesupuse clanurilor), grupurile de interese abia menţionate, sumele din plicul pasat pe sub masă de cei care încearcă să se infiltreze în acest grup select al firmelor agreate (ce poate ajunge uneori şi la sute de mii de Euro în frumosul nostru orăşel de provincie) şi tot aşa...

De obicei, când cineva prezintă o problemă încearcă să ofere şi o soluţie, însă în cadrul funcţionării mecanismelor publice orice tentativă de a introduce o măsură de corectitudine sau de lezare a sistemului corupt pe care îl cărăm în spate de secole pare să dea greş.

Îmi permit în continuare să dezvolt 3 aspecte din acest subiect.

Pentru cei care au citit deja articolul despre Bănci şi au înţeles mecanismul de multiplicare a banilor prin bancă pe care am încercat să îl prezint în mod cât mai simplificat, acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul investiţiilor publice: o cheltuială publică iniţială de 10 milioane de lei declanşează un efect domino de multiplicare a sumei investite de către autorităţile locale pentru amenajarea Zăvoiului. Astfel, firma care câştigă licitaţia şi primeşte, aşa cum am zis, 10 milioane de lei de la Stat, trebuie să cumpere de la alte firme materialele necesare pentru pavajele din parc, să cumpere leagănele şi băncile necesare, să plătească muncitorii. Această serie de costuri care trebuie susţinute de firma câştigătoare declanşează o cascadă de cheltuieli şi pentru furnizorii sau angajaţii ei. Aşa că, Gigel, vecinul de la trei care lucrează pentru firma "Am câştigat licitaţia SRL" şi pune pavelele în parc primeşte un salariu, pe care îl cheltuieşte la magazinul de cartier, al cărui proprietar la rândul său încasează un profit, dar trebuie să şi aprovizioneze din nou cu marfă, ceea ce duce la o nouă etapă în efectul nostru de domino şi tot aşa. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul furnizorilor firmei: ca să cumpere băncile din parc, mesele, leagănele şi toate cele, firma câştigătoare declanşează un alt lanţ cu efect cascadă. De aceea mi se pare că problema devine mult mai sensibilă când lucrarea publică este acordată unei firme care deja are o cifră de afaceri imensă. În aceste condiţii, acea firmă nu mai este tentată să reinvestească profitul şi să declanşeze un efect domino, din simplul motiv că în momentul în care ia lucrarea, are deja o cifră mare de afaceri, ceea ce implică faptul că
deja deţine utilaje, stocuri de marfă, o amplă reţea de colaboratori etc, elemente care frânează potenţialul de creştere pe care o investiţie publică l-ar putea avea. Nu aş vrea să fiu înţeles greşit, nu propun să se acorde lucrarea primului SRL sau PF sau primei firme căpuşă care oferă cel mai mic preţ, ci unor IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii) şi nu unor firme de proporţii colosale.
Preţurile foarte mari practicate în contractele Stat – Firme private (vezi cazul Ridzi unde s-au plătit 800,000 Euro pentru câteva scânduri) nu trebuie să fie un element pe care să îl trecem cu vederea. Chiar dacă am ajuns în disperata situaţie de a fi dispuşi să susţinem orice cost, numai să vedem odată nişte autostrăzi construite sau să avem nişte spitale în care să nu te duci cu teama că poate te întorci mai bolnav decât te-ai dus, costurile trebuiesc monitorizate! Este la mintea cocoşului că orice lucrare, cu cât este mai mare, cu atât trebuie să obţină reduceri mai semnificative din partea prestatorului (adică a vânzătorului serviciului sau produsului respectiv). Ca la piaţă până la urmă: 5 kg de roşii la preţ de 4.
În ceea ce priveşte modalitatea de acordare a lucrării mai multor firme, aşa cum am propus eu, unii dintre voi ar putea să îmi spună "Stai aşa, lasă-i să dea lucrarea unei singure firme şi aia subcontractează". În mod normal aş fi de acord, dar în condiţiile în care economia este pe minus, prefer să mă asigur că firmele gigant, amintite mai înainte, vor avea un comportament şi o prezenţă cât mai limitate.

Brandul de ţară. Pardon! De la ţară…

2009-05-07T20:18:00.001+03:00

Ca să nu existe nici un fel de dubiu, vă informez încă de la început că atitudinea mea în privinţa blondei paraşutiste şi traseiste (între Cotroceni şi Victoria) de la Turism este de ostilitate totală; război declarat. Să-i spună măsii de turism autohton şi promovarea unui brand naţional. Aşa, acum că ştiţi asta, să trecem la miezul problemei: brandul de ţară şi turism.

Pe unda unui patriotism simulat şi a unui sentiment de înduioşare, probabil că unii (în opinia mea mulţi), au pus botul la inepţiile prostăvanilor de la Turism şi mai ales ale Prostăvanei care domneşte peste ei. Ceea ce vreau să punctez sunt câteva elemente cheie. În România nu ai ce să promovezi! Punct! Turism ecumenic? Să fim serioşi!?! Imnul turismului sau cum mama măsii l-a numit? Litoral românesc? Aiureli…

Prima chestie care m-a enervat şi mi-a confirmat cât de proşti sunt ăştia de la Turism este faptul că s-au legat iute şi IARĂŞI de HAGI, NĂSTASE (Ilie, nu Adrian) şi COMANECI. Să promovăm România ajutându-ne de imaginea acestor mari figuri ale sportului! Nu mai spuneţi, chiar aşa?!? Intrigat de această strategie amplă şi atent construită de prealuminatele minţi de la Minister (pentru cei care nu s-au prins, am încercat să fiu sarcastic în paragraful abia citit), de la începutul lui mai, de când a ieşit la suprafaţă toată porcăria asta cu mini-vacanţa şi promovarea brandului de ţară, am încercat să realizez un fel sondaj fulger cu colegii de pe aici şi ghici ce? Din vreo 20 de persoane numai unuia i s-a aprins becul ideii deasupra capului când am zis de Hagi şi de Comăneci. Desigur, ce am făcut nu se poate numi sondaj, dar consider rezultatul foarte relevant: tânăra generaţie de peste hotare habar nu are cine sunt cele trei stele ale sportului românesc. În aceste condiţii, presupuneţi că o să difuzeze dobitocii de la Turism nişte spoturi publicitare pe Eurosport (unde am văzut ceva frumos pentru Turcia sau Croaţia sau Grecia), pe BBC, CNN sau ce canal internaţional sau naţional doriţi voi, în care apare Năstase sau Hagi, zâmbitor bine mersi şi-i invită pe potenţialii turişti să viziteze România… Şi să ce? Să se ducă să viziteze locul unde s-au născut distinşii sportivi? Tot respectul, dar să fim serioşi, vremea lor a trecut acum mulţi ani, reprezintă o generaţie care se aproprie de vârsta pensiei cu paşi grăbiţi, iar paradoxul este că pensionarii, deşi au o grămadă de timp liber, nu prea au bani şi când te gândeşti că preţurile din Românica le concurează serios pe ale lor, la ce să faci 2000 km din Nemţia sau Franţa ca să vezi CE în Estul Sălbatic românesc?

Al doilea aspect: bă da' noi numai atât avem? 3 sportivi? Unu, doi, trei… Din punctul meu de vedere, deşi dramatic, da, cam atât avem. Că România e frumoasă, că e plină de peisaje, diversitate, tradiţii… Am văzut peisaje frumoase şi prin altă parte; turiştii occidentali găsesc posibilităţi de "landscaping" sau "hiking" şi mai aproape de casa lor. Asta-i oribila realitate: Nu avem cu ce! Câteva obiective răsfirate la sute de kilometri unul de celălalt în cel mai bun caz. Nu avem un turn de fiare în centrul oraşului sau unul înclinat, nu avem un Collosseum, nu avem o statuie simbolică, nu avem centre istorice întreţinute, nu avem castele medievale, nu avem muzee, nu avem obiective industriale sau post-industriale (Disneyland sau ceva de genul), nu avem hoteluri pentru mizerabilul litoral românesc, nu avem străzi, avem NIMIC! Asta avem din belşug - NIMIC! În condiţiile astea nu numai că mă întreb de unde dracu' au scos "The Land of Choice"?, dar mă crucesc de ce oare există un Minister al Turismului în Guvernul României? Şi dacă nu era mai bine ca bugetul de zeci de milioane de euro să fie direcţionat către alte sectoare de activitate?

Eu unul, sincer să fiu, nu întrevăd nici un fel de soluţie la această problemă în afară de a o lăsa baltă şi a redirecţiona eforturile (vorba vine, eforturi) în altă parte. Chiar de am fi împânziţi de autostrăzi, fiecare să aibe ieşirea lui personală direct în autostradă tot degeaba ar fi, pentru că lumea NU are ce să vadă în România. Vă imaginaţi că un neamţ care a ajuns în dramatica situaţie de a-şi cumpăra Logan în loc de Audi va trece pe lista lui de "Locuri pe care vreau să le văd înainte de a muri" Mănăstirile din Moldova înaintea Collosseumului sau a Parisului? Neah… Nici eu nu aş face aşa ceva, care sunt informat de existenţa acelor locuri de pe meleagurile noastre, asta mai ales când mă gândesc că hotelul în România mă costă cât în Austria sau Franţa. Adio turism românesc!

Lucrul esenţial pe care trebuie să îl faci când nu ai ce oferi – când nu ai calitate (ca şi comerciant de servicii turistice), este să oferi produsul la un preţ inferior, altfel, închide tată baraca şi ia sapa, nu te mai da anteprenor în sectorul turismului.

SFATUL MEU: Dacă aveţi bani de vacanţă anul acesta, plecaţi către Vest fără să vă uitaţi în spate… Pentru că preţurile exorbitante din turismul românesc şi lipsa calităţii, a unor structuri de agrement corespunzătoare, trebuie răsplătite prin ABSENTEISM. Nu pot să îmi dau seama cum românii, cetăţeni ai Comunităţii Europene cică, abilitaţi prin lege să călătorească doar cu buletinul în buzunar, preferă mizeria de turism românesc în locul celui european, în adevăratul sens al cuvântului, la paritate sau avantaj de preţ… INCREDIBIL!!!

Cam asta ar fi, dacă aveţi comentarii, băieţii (şi probabil şi fetele) de la Blogspot-Google au prevăzut opţiunea COMMENT.

România – (minus) Republica Moldova = Love

2009-04-25T14:30:00.001+03:00

Problema cu Republica Moldova este subiectul care mi-a provocat cel mai mare nivel de silă, indignare şi preocupare. Dau uitării comentarii istorice lungi care nu plac nimănui, dar care şi-ar găsi foarte bine locul în această discuţie şi ar oferi o serie de argumente solide şi trec direct la problemele actuale.

S-a strigat acolo la Chişinău "Basarabia pământ românesc!", "Unire cu România", "Fraţii în veci vor fi fraţi", "Acelaşi sânge, aceeaşi ţară, români am fost cu toţi odinioară" şi tot fel de idioţenii cu caracter naţional depăşite de contextul politic şi statal internaţional. BĂ!!! Primul aspect, chestiile astea trebuia să le strigaţi după Decembrie 1989 când a căzut comunismul în toată Europa de Est şi încă se mai resimţeau nişte rămăşiţe înăbuşite de naţionalism patriotic, nu în anul 2009; al doilea aspect: voi vorbiţi de o unire naţională când toată lumea se îndreaptă spre globalizare, internaţionalism sau structuri supra-naţionale? Ar trebui să vă orientaţi eforturile către Uniunea Europeană "fraţilor de peste Prut" care sunteţi voi, nu spre România.

Dar strigătele lor de disperare sunt cât se poate de perverse şi motivate: ştiu că, dintr-un motiv sau din altul nu au nici o şansă să ajungă pe făgaşul european, aşa că ne bagă pe noi – România, la mijloc. Nu mă interesează că prin absurd Voronin ar vrea să îşi unească regimul său tiran cu cel al lui Băsescu sau că toţi studenţii moldoveni au probleme şi dificultăţi în viaţă. Vreţi o ştire de ultimă oră? Şi în România avem o cârcă de probleme şi ultima chestie de care avem nevoie sunt peste 4 milioane de moldoveni, săraci lipiţi pământului. Români, fiţi realişti şi nu le mai daţi apă la moară! Am văzut că şi studenţii români au ieşit în stradă să îi susţină pe cei moldoveni, bă dar pentru un sistem educaţional mai bun în România nu ieşiţi în stradă? Sau pentru nişte probleme care ne seacă viaţa pe la noi? Romanticilor…

Nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu ei în mod special, dar să-şi rezolve problemele singuri, nu să ne bată pe noi la cap. Românii au ieşit în stradă în '89 şi au murit degeaba în foarte multe cazuri. Au fost şi sunt şi la noi abuzuri asupra drepturilor omului aşa că prefer să mă ocup mai întâi de ceea ce se întâmplă pe malul nostru al Prutului. Dacă vor să schimbe ceva dumnealor, să se descurce singuri, nu să se urce în spinarea noastră.

Am fost extrem de deranjat de fanteziile lor de "Unire cu România" şi mai ales de acordarea unor proceduri facilitate de obţinere a cetăţeniei române pentru cetăţenii moldoveni. Acest lucru se traduce cât se poate de simplu în intenţia lor de a accesa cât se poate de rapid piaţa de muncă europeană şi nu am nici o problemă cu asta – să se ducă toţi la muncă în Vest, sau la ce se duc ei acolo, dar nu cu acte de identitate pe care scrie CETĂŢEAN ROMÂN că am mai păţit-o deja cu o etnie p'aci când nu am putut face nimic şi a trebuit să ne conformăm, dar acum "ne-am face-o cu mâna noastră" (dacă îmi permiteţi expresia aceasta vulgară)…

A doua parte foarte importantă a analizei: să presupunem că ei chiar ne iubesc şi că au un spirit patriotic românesc fără limite şi vor doar să facă parte din România, rămân la casele lor, muncesc acolo, trăiesc acolo, dar vorbesc româna. Frumos, mai mai că mă priponesc lacrimile de curăţenia sentimentelor pe care le au. Daaaar, nu e chiar aşa: 99% dintre cetăţenii lor pot să fie, şi foarte probabil sunt, cât se poate de cinstiţi, dar dacă 1% de infractori ies în afară cu acte româneşti se repetă povestea din ultimii 5 ani cu criminalitatea românească în Occident: prostituţie, jafuri, crime, furturi, sechestrări, fraudă, cerşetorie, iar oalele alea s-ar sparge în capul României (care e drept, nu prea îşi ţine capul bine pe umeri, dar nu mi-ar conveni nici să-l dau la o parte de tot). Să fim şi mai indulgenţi? 101% dintre moldoveni sunt cetăţeni model şi discursul criminalităţii nu îşi are rost, dar tot mai rămân problemele economice: într-o Românie în care nici banii care ne erau destinaţi nouă, cetăţenii actuali, nu au ajuns în infrastructură şi proiecte, vreţi să mai aduceţi încă 4 milioane de locuitori care câştigă în cel mai fericit caz cât jumătate din mizerabilul salariu minim pe economie românesc? Păi aia nici în 20 de ani nu ar ajunge la nivelul necesar ca să îşi poată plăti taxele şi impozitele la acelaşi nivel ca românul de rând (nu că s-ar face ceva cu aceste taxe şi impozite plătite, după cum bine vedeţi), dar asta ar pune şi mai multă presiune pe contribuabilul român, de la care s-ar cere şi mai mult pentru a plăti sutele de mii de bugetari moldoveni, pentru a susţine un minimum minimorum de dezvoltare în zona lor, pensii etc etc etc.

Vă las aşadar cu aceste două aspecte criminalitate şi deplasare masivă către Vest pe de o parte şi probleme economice pe cealaltă parte şi vă invit în mod călduros să fiţi mai atenţi şi să gândiţi realist înainte să simpatizaţi cu idei unioniste, care oricum sunt depăşite în contextul internaţional în care trăim.